Antitrombina III

Deficienţa congenitală de antitrombina III este una dintre cele mai rare trombofilii congenitale, incidenţa sa fiind de 0,02% în populaţie şi se manifestă prin tromboze venoase recurente la vârste tinere.

Există mai multe tipuri de deficienţă congenitală de ATIII - cantitativă şi calitativă. Deficienţa dobândită de ATIII este întâlnită în suferinţele hepatice, în sindromul nefrotic, în coagularea intravasculară diseminată şi în tratamentele cu heparină.

Condiţii de recoltare:

Recoltarea se realizează dimineaţa, în condiţii de a jeun, prin puncţie venoasă, folosind ca şi anticoagulant citratul de sodiu 3,2% (dop albastru/verde).

Sunt necesare 2 vacumteinere numerotate. Stabilitatea probelor este scăzută şi este obligatoriu transportul cât mai rapid la laborator. Pentru transport la distanţă, plasma trebuie separată de pe sediment, recentrifugată, congelată la - 20 ˚C şi transportată pe zăpadă carbonică.

Interferente ale testului:

Tratamentele anticoagulante cu heparină nefracţionată, dar şi heparine cu greutate moleculară mică (Clexane, Innohep, Fraxiparina, etc.) influenţează testarea.

Metoda de determinare:

Testarea ATIII se realizează pe analizorul automat de coagulare printr-o metodă cromogenică care foloseşte ca şi substrat factor X activat.

Interpretarea rezultatelor :

Exprimarea rezultatelor pentru ATIII se face în procente, valorile normale fiind de 75 - 125%.
Tratamentele îndelungate cu anticoagulante orale antivitamina K (Sintrom, Trombostop, Warfarina) pot duce la o creştere reactivă a nivelului de ATIII.