Ce ar trebui să ştim despre gută

Această afecţiune face parte din categoria bolilor articulare inflamatorii, fiind, de fapt, o poliartrită cu substrat metabolic.

Cauza artritei gutoase este creşterea în sânge a acidului uric, un deşeu metabolic provenit din degradarea purinelor.

Acidul uric este bine tolerat la o concentraţie serică obişnuită, el fiind un constituent biochimic normal, dar, ulterior concentraţiei serice exagerate, începe să se depună în ţesuturi, în special în sinoviala articulară. Sunt preferate articulaţiile suprasolicitate circulator şi gravitaţional, cum ar fi articulaţia metatarso-falangiana a degetului unu al membrului inferior (degetul mare al piciorului).

Criza articulară debutează brusc, adesea noaptea, cu inflamarea serioasă a articulaţiei respective (tumefiere, roşeaţă, căldură locală), cu dureri intense, neameliorate de analgeticele tipice (algocalmin, paracetamol) sau de antiinflamatoarele comune (diclofenac, ketonal etc).

Puseul de gută are factori precipitanţi clari, cauza cea mai frecventa fiind excesul alimentar (masă bogată în alimente care conţin purine, potenţată, când este cazul, de consumul concomitent de alcool, chiar în cantităţi moderate).

Se poate ca factorii precipitanţi să fie şi alţii, cum ar fi: excesul alcoolic singular, chiar fără abuz alimentar purinic, traumatismele, în special cele la nivel local, efortul fizic care depăşeşte gradul de antrenament al persoanei, efectuarea de intervenţii chirurgicale, terapia antimetabolica purinică greşit condusă sau boli medicale serioase şi severe, cum ar fi infarctul acut de miocard sau accidentul vascular cerebral.

În evoluţia spontană, fără regim alimentar hipopurinic şi tratament medicamentos, guta devine poliarticulară, atingând din ce în ce mai multe articulaţii, acidul uric se depune în ţesuturi sub formă de tofi gutoşi (găsiţi, de exemplu, după ureche, în jurul genunchiului sau al cotului etc) sau se aglomerează în rinichi, formând calculi uratici.

Guta (sau podagra) era considerată, în trecut, boala celor bogaţi, a celor care care abuzau în dieta de alimentele încriminate a suprasolicita defectul metabolic congenital din metabolismul purinelor (vânat, moluşte, pateuri, carne de animal tânăr, măruntaie, vin roşu, bere).

Este o boală care apare adesea după vârsta de 35 ani şi care este mult mai frecventă la bărbaţi (femeile reprezintă numai 5 sau 10% dintre pacienţii cu guta).

Pacientul gutos trebuie neapărat să se adreseze medicului, în scopul de a i se recomanda un regim de viaţă corect şi a i se prescrie medicamentele indicate (atât pentru tratarea atacului acut articular, cât şi pentru un tratament medicamentos cronic).    

BAZA TERAPIEI ÎN GUTĂ O REPREZINTĂ REGIMUL ALIMENTAR.

CA PRINCIPII GENERALE DE DIETĂ, se solicită un regim hipocaloric, hiposodat (cât mai puţină sare alimentară), sărac în alimente care conţin purine, hipolipidic (grăsimile inhibă excreţia uratilor), hipoproteic, normoglugidic sau chiar discret hiperglucidic la cei care nu asociază diabet zaharat (glucidele favorizează excreţia uratilor), bogat în lactate (care au avantajul de alcaliniza urina şi a împiedica, astfel, formarea de calculi de acid uric), cu o hidratare corectă (minim trei litri de lichide per 24 ore).

Aportul de purine este adus din alimentele care conţin peste 100 g purine la 100 grame aliment, cum ar fi: vânatul, viscerele animale-inima, ficat, rinchi, momiţe, creier, anumiţi peşti-hamsii, scrumbie, sardine, hering, macrou şi produse din peşte-icre,  drojdia-bere, panificaţie, carnea de animal tanar-pui, viţel, carnea de gâscă, potârniche, concentratele de carne. Acestea trebuie excluse COMPLET din dietă în atacul acut de gută şi evitate între atacuri.

În aceeaşi categorie intră şi băuturile alcoolice, în special vinul şi, mai ales, vinul roşu.

Alte alimente conţin purine, dar la un nivel mai rezonabil (sub 100 grame purine la 100 grame aliment): carne şi peşte, exceptând cele enumerate în prima categorie, moluşte, fructe de mare, anumite legume (ciuperci, spanac , mazăre uscată, fasole uscată, linte, sparanghel, conopidă, păducel, ovăz, germeni de grâu, tărâţe). Consumul lor ocazional nu creşte acidul uric în sange-uricemia, dar ele trebuie evitate în atacul de gută şi consumate cu moderaţie între atacuri.

Din cauza continutui crescut de purine al tărâţelor, se preferă pâinea albă sau se limitează consumul de pâine integrală.

Alte alimente au un conţinut neglijabil de purine şi este permis consumul lor, fără restricţii: majoritatea legumelor, fructe şi sucuri din fructe, îngheţată,unt, margarină, prăjituri, cereale şi produse din cereale-orez, porumb, pâine de porum, mălai, faină albă, pâine albă, macaroane, tăiţei, budincă, lapte, iaurt, brânzeturi, ulei, măsline, murături, oţet, condimente, zahăr, sare, ouă.

În ceea ce priveşte alimentele bogate în colesterol (ouă, carne grasă, caşcaval, smântână etc), regimul alimentar din gută le permite, dar în limitele nutriţiei corecte. Acest lucru este valabil şi pentru cantitatea de sare, zahăr, produse zaharoase, alte dulciuri, cafea din dietă!

Respectând aceste principii, un pacient cu gută poate trăi la fel de bine ca şi o persoană care nu suferă de această afecţiune.

Dr. Grama Mihaela

Medic primar medicină internă

Cadru universitar

Medcenter Braşov