Consultaţia prenatală

Ea trebuie să cuprindă toate etapele profilaxiei :

• primară- evitarea apariţiei îmbolnăvirii;
• secundară- diagnosticul şi tratamentul cât mai precoce şi mai corect;
• terţiară- evitarea complicaţiilor şi agravării bolii.

Scopul consultaţiei prenatale constă în:

• verificarea funcţională a organelor materne care vor fi suprasolicitate în sarcină;
• supravegherea sarcinii şi depistarea factorilor de risc, pentru a preveni complicaţiile obstetricale;
• dirijarea condiţiilor de igienă a sarcinii, precum şi pregătirea fizică şi psihică în vederea naşterii.

Obiectivele primei consultaţii prenatale sunt următoarele:

· anamneza cât mai completă, insistându-se mai ales pe antecedentele fiziologice şi patologice ale aparatului reproducător;

· examenul clinic general cu aprecierea tipului constituţional al femeii, starea de nutriţie, starea funcţională a tuturor aparatelor şi sistemelor organismului femeii;

· verificarea diagnosticului de sarcină:

- semne sugestive pentru sarcină: amenoree, tulburări neurovegetative, modificarea sânilor, constipaţie, tulburări urinare;

- semne de probabilitate de sarcină: teste de sarcină pozitive, modificări de dimensiune, forma şi consistenţa ale uterului;

- semne de certitudine ale sarcinii: examen ecografic pelvin;

· stabilirea vârstei sarcinii şi calcularea datei probabile a naşterii: vârsta sarcinii se exprimă în săptămâni şi se calculează în funcţie de perioada de amenoree pornind de la prima zi a ultimei menstruaţii (trim.I = 1-12 săptămâni de sarcină, trim. II= între 13-28 săptămâni de sarcină, trim. III= peste 28 săptămâni de sarcină).

· cunoaşterea condiţiilor socio-economice (condiţii de viaţă, de muncă, familie, nr. de copii etc.)

· evaluarea factorilor de risc şi ierarhizarea cazului (gravida cu sarcină fiziologică sau cu risc obstetrical crescut);

· examenul obstetrical complet, începând cu inspecţia regiunii vulvare şi examenul cu valve al colului şi vaginului şi terminând cu tractul vaginal în trim.III de sarcină. Examenul fizic trebuie să includă şi manevrele Leopold, precum şi măsurarea circumferinţei abdominale şi a înălţimii fundului uterin;

· explorări paraclinice şi de laborator de rutină: determinarea hemoglobinei, hematocritului, grupei sangvine şi Rh-ului (şi la soţ în caz de incompatibilitate Rh), reacţia Bordet-Wasserman sau alt test serologic pentru lues, examenul secreţiei vaginale, examenul sumar de urină, determinarea glicemiei, teste serologice pentru boli infecţioase, ecografia şi în funcţie de vârstă şi antecedentele cuplului se recomandă examenul genetic, de preferat preconceptional, testul, amniocenteza şi fetometria.

Consultaţiile prenatale ulterioare trebuie efectuate lunar în trim.II şi bilunar în trim.III şi apreciază starea generală acordându-se o atenţie specială examenului clinic general şi în special curbei ponderale, tensiunii arteriale şi edemelor.

Se efectuează examenul obstetrical cu evaluarea înălţimii fundului uterin, a circumferinţei abdominale; se notează data apariţiei primelor mişcări fetale, iar în ultimul trimestru se ascultă BCF-urile. După săptămâna 36 se va face la fiecare consultaţie şi un tact vaginal.

Sumarul de urină se efectuează la fiecare consultaţie prenatală, iar în săptămâna 30-32 de gestaţie se repetă hemoglobina şi hematocritul. În caz de incompatibilitate ABO/Rh se dozează anticorpii între săptămânile 24-28, cât şi antepartum .

Ecografia are valoare în determinarea vârstei gestationale, a greutăţii, creşterii şi stării fătului .

În cazul sarcinilor cu risc crescut mai pot fi efectuate o serie de teste biochimice şi biofizice: dozarea estrioluriei, a HPL, a alfafetoproteinei, cardiotocografia antepartum .

Între săptămânile 20-40 se stabileşte data intrării în concediul prenatal, locul unde va avea loc naşterea, se realizează profilaxia rahitismului şi vaccinarea antitetanică, precum şi pregătirea psihologică a naşterii .

Dr.Truţ Crina-Daniela

Medic Medicină Generală

Medcenter Cluj Napoca