De ce apare osteoporoza?

         Osteoporoza este o boală metabolică osoasă caracterizată prin scăderea masei osoase cu păstrarea raportului dintre faza minerală şi cea organică, deteriorarea microarhitectonicii ţesutului osos şi scăderea consecutivă a rezistenţei osului, cu creşterea riscului pentru fracturi.

Duritatea oaselor depinde de mărime şi densitate.

• Densitatea osoasă depinde în mare parte de: cantitatea de calciu, fosfor şi alte minerale din os. Când oasele conţin mai puţine minerale decât în mod normal atunci devin mai puţin rezistente şi astfel îşi pierd structura internă de suport.

• Osul este într-o schimbare continuă - osul nou este format şi cel vechi este înlăturat - proces care se numeşte remodelare. Un ciclu complet de remodelare dureaza 2-3 luni. Atunci când eşti tânăr corpul tău formează oase mult mai rapid decât le înlătura pe cele vechi şi aşa masa osoasă creşte.

• Maximul se atinge în jurul vârstei de 30 de ani. După această remodelarea osoasă continuă, începi să pierzi mai mult decât se câstigă.

       La menopauză, când nivelul estrogenului scade, densitatea osoasă la femei scade dramatic. Deşi mulţi factori contribuie la scăderea densităţii osoase, cauza principală la femei o constitue scăderea nivelului estrogenului din timpul menopauzei.

     Riscul de a dezvolta osteoporoza depinde de cât de multă masă osoasă ai acumulat între 25-30 de ani şi cât de rapid o pierzi mai târziu. Cu cât masa osoasă e mai mare cu atât osteoporoza se instalează mai greu. Insuficienta administrare a vitaminei D şi a calciului din alimente va conduce la o masă osoasă mică şi va accelera pierderea densităţii osoase.

       Osteoporoza reprezintă o stare de creştere a susceptibilităţii la fracturi datorită fragilităţii osoase. Densitatea osoasă scade după vârsta de 35 de ani şi scade şi mai rapid la femei după menopauză.

• Factorii de risc cheie pentru osteoporoză îi reprezintă: factorii genetici, lipsa exerciţiilor, lipsa de calciu şi vitamina D, antecedente personale de fracturi din timpul perioadei de adult, fumatul, consumul excesiv de alcool, greutatea corporală scăzută şi antecedente familiale de osteoporoză.

      Pacienţii cu osteoporoză nu prezintă simptome până în momentul în care apar fracturi.

• Organizaţia Mondială a Sănătătii a stabilit un criteriu de diagnostic (pentru femei caucaziene, în postmenopauză) bazat pe măsurarea densităţii minerale osoase la nivelul scheletului central (coloană, şold) prin metoda absorbţiometriei duale cu raze X (DXA) şi calcularea scorului T.

         Osteoporoza se caracterizează prin scăderea densităţii minerale osoase (DMO=BMD) sub - 2,5 deviaţii standard faţă de valoarea medie a femeii adulte tinere de 30 ani (scor T < -2,5 DS ).

       Dacă se compară DMO cu a indivizilor de aceiaşi vârstă se calculează scorul Z. Scăderea scorului Z sub -1,5 DS sugerează o formă de osteoporoză secundară. Aceste criterii neglijează însă microarhitectura osului (Fig. nr.5).

       Osteopenia sau masa osoasă scazută se defineşte prin scăderea densităţii minerale osoase sub o deviaţie standard faţă de valoarea medie a femeii tinere adulte (30 ani), mai precis scor T = între -1 şi -2,5 DS.

• Osteoporoza severă este forma în care există pe lângă scor T < - 2,5 DS şi o fractură de fragilitate, cel puţin, în antecedente; de asemenea dacă scorul Z (compararea cu cei de aceeaşi vârstă) este sub - 2 DS.

Frecvenţa în populaţie

       Osteoporoza reprezintă cea mai frecventă boală metabolică osoasă. La femei fractura osteoporotică este de 3 ori mai frecventă faţă de bărbaţi. Fracturile osteoporotice au consecinţe semnificative pe morbiditate şi mortalitate.

Prevalenţa fracturilor patologice după vârsta de 50 ani, de-a lungul restului vieţi:

        Până la 70 de ani sunt mai frecvente fracturile vertebrale spontane şi de radius distal. După vârsta de 70 de ani sunt mai frecvente fracturile de şold (col femural), rareori spontane, de regulă prin cădere.

Clasificarea osteoporozei

Osteoporoza se clasifică în: primară şi secundară.

1. Osteoporoza primară: Tip I = Osteoporoza de postmenopauză

                                                        Tip II= Osteoporoza de vârstă

                                                        Juvenilă - idiopatică

     2. Osteoporoza secundară: se referă la situaţiile în care se identifică o altă

cauzădecât statusul de postmenopauză sau vârstă. Circa 30% din femeile în

postmenopauză osteoporotice şi 50-80% din bărbaţii osteoporotici au şi cauze

secundare identificabile de osteoporoză.

Pot avea drept cauze:

Manifestări clinice

       Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice mult timp, până la apariţia fracturilor osteoporotice. Fracturile osteoporotice apar spontan sau la traumatisme minime. Apariţia primei fracturi reprezintă un factor de risc major pentru apariţia fracturilor ulterioare.
Localizările obişnuite sunt: vertebrale, radius distal, col femural, dar în principiu poate apare orice tip de fractură.

Incidenţa fracturilor patologice cu vârsta (Incidenţa anuala la 1000 femei)

       Tasările (fracturile) vertebrale apar cel mai frecvent în osteoporoza de postmenopauză şi produc deformări: cifoză, scădere în înălţime.

Fractura de la nivelul coloanei  vertebrale se poate manifesta:

• adesea asimptomatic, doar 30% apar ca evenimente clinice;
• durere acută de spate, exacerbată de ridicarea de greutăţi şi care se ameliorează la repaos;
• durează 1-2 luni, după care fie se remite, fie rămâne o jenă surdă, datorată contracturii musculaturii paraspinale, consecinţă a alterărilor biomecanice date de colapsul spinal;
• cifoză anterioară (deoarece fracturile coloanei vertebrale sunt de obicei la nivelul versantului anterior al corpului vertebral) antrenând scădere în înălţime.

      Fractura de col femural, complicaţia cea mai gravă în osteoporoza senilă, rareori spontană, de regulă prin cădere, este mai frecventă la bărbaţi. Se asociază adesea cu fractura la nivelul radiusului distal. Invaliditatea permanentă după fractura de col femural apare în aproximativ 50% din cazuri, iar rata de mortalitate este mare: 24% în primul an.

      Fracturile de antebraţ distal sunt cauzate în majoritate de căderi, au o incidenţă similară între sexe, nu antrenează un exces de mortalitate, dar pot determina complicaţii de tip: distrofie simpatică reflexă.

      Dezideratul major în managementul osteoporozei este diagnosticarea şi iniţierea terapiei înainte de apariţia primei fracturi osteoporotice.

Dr. Alice Burcea

Medic Specialist Endocrinoligie

MEDCENTER Bucureşti