Dermatite frecvente la nou născuți și sugari - I

Toţi nou-născuţii au tegumentul acoperit de aşa-numita vernix caseosa, substanţă provenită din degenerarea epidermului fetal şi secreţia glandelor sebacee, având rol de protecţie şi trecând printr-un proces natural de descuamaţie în primele săptămâni de viaţă, astfel încât tegumentul fiind mai expus, necesită măsuri de îngrijire atentă:

• lenjeria de contact cu pielea să fie din bumbac, clatită bine de detergent şi fără balsamuri pentru rufe (potenţiali factori iritativi)
• băile generale sunt indicate numai dupa vindecarea completă a cicatricii ombilicale folosind agenţi de spălare cu formule blânde, bine tolerate
• uscarea tegumentului nou-născutului să se facă prin tamponare, nu prin frecare, utilizarea constantă, zilnică
• imediat dupa baie a emolientului ce asigură hidratarea pielii, refăcând în permanenţă filmul hidrolipidic de suprafaţă (sunt de preferat produsele dermatocosmetice special concepute pentru această vârstă, nonocluzive-pentru a nu favoriza procesele de tip retenţional ce pot apărea în această perioadă pe fondul hiperseboreei fiziologice).

Dermatita seboreică

Debutează în primele 3 luni de viaţă (frecvent in perioada neonatală), responsabilă de declanşarea bolii fiind producţia crescută de sebum datorată stimulării glandelor sebacee sub influenţa hormonilor androgeni materni transferaţi transplacentar nou-născutului.

Leziunile apar iniţial pe scalp (mai ales în zona parietală şi a fontanelei anterioare ), dar pot interesa şi zona centrală a feţei, laterocervicală, toracele anterior şi pliurile mari. Se manifestă prin apariţia de scuame groase, gălbui, grasoase(cruste de lapte) cu eritem (roşeaţă) discret la nivelul pielii capului dar mai accentuat în pliuri.

La nou-născuţii prematuri sau imunodeprimaţi, boala poate îmbrăca aspecte mai severe, cu leziuni ce cuprind întreg scalpul, dar şi faţă, zonele laterocervicale, riscul de progresie către forme generalizate (eritrodermia descuamativă Leiner-Moussous) fiind mult mai mare în aceste situaţii. De asemenea se poate produce suprainfecţia bacteriană a leziunilor, mult mai frecventă la aceste categorii, tabloul clinic fiind completat în acest context în afara modificărilor locale sugestive (leziuni de tip pustulos, impetiginizări) şi de o serie de simptome generale :febră, diaree, vărsături, apatie, mai ales când aceste complicaţii infecţioase survin în formele extensive de boală.

Trebuie precizat faptul că afecţiunea nu e contagioasă, deşi în apariţia bolii e implicat şi un agent fungic (Malassezia furfur), ciuperca ce face parte din flora normală a ariilor tegumentare bogate în glande sebacee, fiind responsabilă mai ales de fenomenele inflamatorii locale (o enzimă proprie, lipază, intervine în producţia locală de acizi graşi cu rol în inflamaţie).

Conduita terapeutică

Constă pe de o parte în respectarea unor măsuri generale de ingrijire a tegumentului:

• evitarea îndepărtării mecanice a scuamelor
• utilizarea de produse dermatocosmetice destinate tegumentului hiperseboreic, non-ocluzive, sub formă de emulsii de curăţare, creme, geluri, loţiuni cu efect seboreglator;

Este determinată de iritaţia tegumentului acoperit de scutece prin contactul prelungit al pielii cu urina şi scaunele acide (amoniacul, rezultat din descompunerea ureei are efect iritativ local). Astfel, apar arii eritematoase, imprecis delimitate, discret edematoase, eventual cu vezicule (băşicuţe pline cu lichid clar), interesând tegumentul de la nivelul feselor, abdomenului, partea superioară a coapselor, organele genitale externe respectând însă pliurile, unul din elementele importante în diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni cu sediul iniţial în pliuri (intertrigouri micotice, bacteriene, candidoză genitală, psoriazis inversat,dermatită seboreica etc).

De aceea, alături de aspectul clinic al leziunilor, trebuie efectuată o anamneză atentă pentru excluderea acestor afecţiuni cu implicaţii importante asupra pielii nou născutului şi sugarului şi care necesită o atitudine terapeutică specifică. Pentru remiterea leziunilor şi prevenţia recidivelor se recomandă respectarea unor reguli de îngrijire locală:

• schimbarea frecventă a scutecelor
• evitarea scutecelor aspre
• impermeabile sau apretate
• înfăşarea nu prea strânsă
• spălarea frecventă a pielii cu soluţii antiseptice blânde
• diluate, uscarea prin tamponare
• expunerea cât mai mult timp în aer liber a zonelor afectate
• evitarea produselor topice ce determină ocluzia şi maceraţia sub formă de uleiuri, unguente, pomezi răspunzătoare cel mai adesea de complicaţiile locale infecţioase bacteriene dar şi micotice, mai ales cu Candida.