Dermatite frecvente la nou născuți și sugari - II

Abordarea actuală a dermatitelor din primul an de viaţă este una complexă, ce vizează alături de o terapie activă, o îngrijire corespunzătoare a tegumentului nou-născutului şi sugarului, ţinând cont de particularităţile fiziologice ale acestuia la această vârstă.

Dermatita atopică (eczema constituţională)

Este o afecţiune cutanată cu incidenţă în creştere, ce evoluează cronic, în puşee, cu perioade de remisiune completă sau parţială, având o etiopatogenie complexă, în care rolul principal îl are interacţiunea factorului genetic (pattern poligenic ) cu factorii de mediu. Boala apare la indivizii care au predispoziţie genetică (transmitere autozomal dominantă cu penetranta variabilă) de a dezvolta afecţiuni alergice (astm bronşic, rinită, conjunctivită alergică), aşa numitul teren atopic.

În patogenie, contribuie pe de o parte disfuncţia imună celulară corelată cu o rată crescută de infecţii (scăderea activităţii celulelor imune, perturbări cantitative şi calitative ale populaţiei limfocitare cu modificarea raportului LTh1/LTh2, funcţie de fazele evolutive ale bolii) alături de alte anomalii imunologice (eliberarea în cantităţi crescute de mediatori chimici-citokine,implicaţi în inflamaţie şi sinteză crescută de anticorpi tip IgE-reagine, markeri importanţi pentru atopie în 85% din cazuri), iar pe de altă parte alterări ale funcţiei de barieră cutanată prin tulburări funcţionale epiteliale, sinteza inadecvată a ceramidelor (structuri lipidice ce menţin starea de hidratare optimă a pielii), având drept consecinţă o creştere a susceptibilităţii (reactivităţii) tegumentare la factorii de mediu endogeni şi/sau exogeni cu potenţial iritativ şi/sau alergizant (alergene alimentare, aeropurtate, diverşi agenţi infecţioşi, o serie de medicamente).

De asemenea, se produc pierderi transepidermice crescute de apă, conducând la apariţia xerozei (uscăciunii) cutanate severe şi constante în tabloul clinic al bolii, interesând aproape complet tegumentul, expunându-l suplimentar, prin porţile de intrare create de fisuri la infecţii bacteriene locale, colonizarea cu stafilococ auriu a leziunilor fiind un fenomen obişnuit.

De obicei manifestările clinice debutează după vârsta de 4 luni (există un risc mai scăzut la sugarii alimentaţi natural), morfologia şi localizarea leziunilor eczematoase fiind dependente de vârsta la care survine boala şi de gradul de activitate a acesteia. Astfel, în această perioadă îmbrăca aspectul unei eczeme acute, cu leziuni eritematoedematoase exudative situate la nivelul feţei (ăn special obraji,frunte) - bilateral, simetric, dar şi la scalp (scuame pitiriaziforme pe fondul unui eritem discret şi cruste hemoragice, secundare gratajului). Respectă de obicei zona scutecelor şi aria periorală. Mai pot interesa trunchiul şi zonele de extensie ale membrelor.

Există şi o serie de forme clinice particulare cu localizări variate, şi anume : pavilion auricular, zona retroauriculară (bilateral, cu eritem intens ,difuz, edem, escoriaţii şi fisuri), semimucoasa buzelor-cheilita uscată (cu leziuni eritematoscuamoase, fisurate, intens pruriginoase, cu extensie periorală), pulpele digitale (pulpita fisurară cu progresie către feţele dorsale ale degetelor şi repliurile unghiale cu modificări distrofice unghiale), localizări plantare(cu leziuni eczematoase şi buloase datorate suprainfecţiei cu streptococ hemolitic de grup A).