Despre Depresie sau … ”precum înăuntru, aşa afară”
Pornind încă de la vârstele cele mai fragile ale copilăriei şi de la structura nediferenţiată şi nedezvoltată a nou-născutului, în care psihicul şi somaticul, corpul şi sufletul sunt nedespărţite, observăm reacţii de manifestare în sens somatic şi inconştient.
Pe măsură ce înaintează în vârstă adolescentul, tânărul, adultul caută şi găseşte diferite forme de cooperare, de rezistenţă şi de reacţie în acord cu mediul în care trăieşte, astfel că, prin maturizare, adultul dezvoltă un comportament mai degrabă conştient şi psihic.
Însă, modul de raportare la mediul exterior se află în strânsă legătură cu relaţiile de familie, cu experienţele şi capacităţile psihice ale persoanei de raportare la stimuli şi factori stresori.
Nevoia de separare şi individuare, nevoia de autonomie şi independenţă duc la cursul firesc al procesului de maturizare, însă, nu fără a avea repercusiuni asupra individului. Astfel că teama de eşec, absenţa unui sentiment de securitate, presiunea venită atât din partea prietenilor, familiei, cât şi mediului de lucru pot atrage un consum imens de energie şi resurse care într-un final epuizează, uzează şi forţează capacităţile individului de coping.
Una din patru persoane suferă de depresie, iar primele simptome manifeste ale depresiei constau în:
- instalarea sentimentului de însingurare şi izolare,
- apariţia şi acutizarea tristeţii,
- dispariţia sau diminuarea nevoii de socializare şi de apartenenţă la un grup social,
- de multe ori apariţia şi asocierea altor afecţiuni în plan alimentar, sexual, comportamental.
Atunci când vorbim de depresie, constatăm în tabloul clinic şi alte forme de manifestare, precum:
- restrângerea capacităţii persoanei afectate de a stabili relaţii interumane (adesea până la ruperea oricărei forme de contact cu cei din jur şi pierderea/refuzul de a menţine relaţiile cu ceilalţi);
- perturbarea capacităţilor de lucru şi de concentrare;
- perturbarea funcţiilor alimentare şi a percepţiei de sine;
- pierderea chefului/apetitului de viaţă şi instalarea unui mod pasiv de trai;
- instalarea unor stări puternice de tristeţe, de durere şi de neputinţă totală.
De cele mai multe ori se recomandă parcurgerea unui demers psihoterapeutic pentru persoanele care acuză stări depresive astfel ca, pornind de la apariţia şi manifestarea simptomelor, pe un drum al reflecţiei şi introspecţiei, al cunoaşterii şi expunerii faţă în faţă cu sine, pacienţii împreună cu terapeutul ajung să afle şi să înţeleagă felul în care ei domină sau sunt dominaţi de efectele depresiei. De aici se deschide mai departe accesul către influenţele psihosociale asupra apariţiei depresiei.
De asemenea, un rol important şi deloc de neglijat, îl are dinamica familială, astfel încât implicarea familiei prezintă o mare importanţă în terapia unei persoane care acuză stări depresive, aducându-şi bineînţeles aportul. Demersurile terapiei de familie completează psihoterapia individuală, dat fiind faptul că în relaţiile de familie există particularităţi structurale, apar forme de interacţiune extrem de strânse şi intense, apar modele de interacţiune marcante.
Confuzia funcţiilor şi rolurilor psiho-sociale prin care trec oamenii, indiferent de vârstă, grijile şi temerile frecvent apărute faţă de persoane dragi, faţă de un membru al familiei, frustrări şi neajunsuri în viaţa de zi cu zi, dificultatea de a pune în cuvinte, de a exprima şi comunica celor apropiaţi despre situaţii de stres major cu care se confruntă şi care ajung să devină copleşitoare, experienţe din trecut rămase, precum rănile deschise care macină şi intensifică dureri insuportabile la nivel psiho-emoţional, traume nedepăşite, pierderea şi separarea de persoanele iubite, momente care atrag după sine neputinţă de a ieşi dintr-un doliu devastator, stări de abandon trăite repetitiv şi multe alte cauze, dificultăţi şi experienţe de viaţă pot declanşa în fiecare din noi reacţii şi simptomatologii depresive.
Modelul tipic al reacţiilor depresive deseori poate fi activat de ceea ce se produce în dinamica interioară a fiinţei umane, asa încât numai atunci când găsim puterea să privim analog în interiorul nostru, să privim la formă şi conţinut, la trup şi suflet, la om şi lume, ne apropiem în mod cert de înţelegerea simptomelor şi reacţiilor depresive şi suntem mult mai aproape de înţelegerea lor decât în situaţiile în care căutăm cauze şi explicaţii ce ţin de realitatea exterioară imediată şi interpretată ştiinţific.
Pentru a înţelege, a vindeca, a repara, e necesar să privim omul în totalitatea sa, e necesar să îmbinăm impresiile disparate într-un singur model.
Psiholog Clinician Diana O. Moraru
Cabinet Individual de Psihologie Clinică şi Psihoterapie "In2constient"
colaborator Medcenter
tel: 0728.750.387