Dieta pentru sănătatea rinichilor
Dieta este un component important al stării de sănătate. Educaţia nutriţională cât şi bunele obiceiuri alimentare sunt esenţiale în menţinerea stării de sănătate. O dietă corectă şi sănătoasă contribuie substanţial la prevenirea bolilor şi a morţii premature.
Varietatea, echilibrul şi moderaţia sunt componentele de bază ale dietei sănătoase.
Alimentaţia unui om sănătos se bazează pe necesitatea creşterii consumului de cereale, vegetale şi fructe şi a scăderii consumului de grăsimi, grăsimi saturate, colesterol, zahăr şi sodiu.
Rinichii sunt organe pereche, situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, retroperitoneal, cu rol principal de a filtra sângele şi a elimina prin urină substanţele dăunătoare sau inutile organismului. Rinichii reglează compoziţia urinii, iar prin producţia hormonală reglează presiunea sanguină, raportul baze-acizi(pH), mineralizarea osoasă, procesul de formare a globulelor roşii în măduva osoasă.
Dieta sănătoasă pentru rinichi presupune:
1). Ingestia unei cantităţi suficiente de apă.
Minim 1,5 l (10-12 pahare) de apă pe parcursul întregii zile pentru un om sănătos, în afară de supe, ciorbe, cafea, sucuri, etc; apa diluează urina, prevenind depunerea de săruri şi formarea litiazei renale.
Este recomandat ca dimineaţa, pe stomacul gol să se consume 500-1000 ml de apă. De asemenea, consumul de apă nu trebuie neglijat seara, astfel efortul de a bea apă pe parcursul zilei ar fi în zadar. În insuficienţa renală consumul de apă este limitat şi se calculează în funcţie de diureză, de greutatea zilnică,de pierderile suferite prin vărsături, transpiraţii, etc, şi de prezenţa edemelor.
2). O dietă săracă în sare.
O alimentaţie bogată în sodiu duce la creşterea tensiunii arteriale, care netratată, determină apariţia bolilor cronice de rinichi.
Pentru a limita consumul de sodiu se recomandă:
- evitarea alimentelor care conţin sare sau glutamat monosodic ca şi componente de bază;
- evitarea brânzei sărate, murăturilor, afumăturilor, mezeluri care pot conţine cantităţi crescute de sare;
- nu trebuie adăugată sare în mâncare: se recomandă înlocuirea cu lămâie sau alte condimente pentru a da savoare mâncărurilor;
- consultarea medicului curant asupra folosirii unui înlocuitor al sării. Unele persoane cu afecţiuni renale necesită limitarea aportului de potasiu: cei mai mulţi înlocuitori de sare de pe piaţă conţin cantităţi crescute de potasiu.
3). Aportul proteic adecvat vârstei, sexului, efortului fizic depus şi stării de sănătate a rinichilor.
Necesarul zilnic de proteine pentru un organism sănătos sedentar este de 0,8 g / kg corp / zi şi ~ 2g /kgc / zi la atleţii culturişti. Aportul proteic excesiv creşte filtrarea glomerulară şi poate accelera pierderea funcţiei renale. Restricţia proteică în dietă întârzie evoluţia bolii renale.
O dietă foarte bogată în proteine favorizează formarea calculilor renali de calciu şi acid uric. În mod normal, urina conţine citrat, o substanţă care inhibă constituirea cristalelor de oxalat de calciu. Absenţa citratului - sau prezenţa sa în cantitate mică - favorizează apariţia acestor cristale.
Pentru a limita consumul de proteine se recomandă:
- consultarea unui medic nutriţionist pentru alcătuirea unei diete care să asigure necesarul de proteine pentru menţinerea sănătăţii;
- cunoaşterea surselor de proteine: pe lângă carne, peşte şi lactate şi pâine, cerealele şi unele legume conţin proteine;
- alegerea proteinelor de calitate superioară, cum ar fi carnea de vită slabă, pui, peşte, brânză şi ouă. În cazul în care se consumă ton, se recomandă clătirea lui bine înainte de consumare;
4). Controlarea regulată a tensiunii arteriale.
De-a lungul anilor, presiunea arterială crescută afectează vasele de sânge din rinichi, aceştia filtrează mai puţin lichid, iar toxinele se acumulează în sânge.
Hipertensiunea arterială poate fi prevenită respectând câteva reguli:
- Menţinerea unei greutăţi optime;
- Practicarea exerciţiilor fizice cu regularitate;
- Alegerea alimentelor cu conţinut scăzut în sare şi sodiu;
- Consumul de alcool natural (vinuri) în cantitate moderată;
5). Controlul glicemiei pentru a diagnostica şi/sau a preveni instalarea diabetului zaharat, care are şi răsunet renal.
6). Prevenirea obezităţii care este în relaţie directă cu diabetul zaharat şi hipertensiunea arterială, printr-un aport caloric adecvat.
7). Evitarea fumatului. S-a demonstarat că fumatul accelerează evoluţia bolilor renale.
8). Evitarea automedicaţiei.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, unele analgezice, imunosupresoarele, etc., pot fi nocive pentru rinichi,mai ales dacă se asociază o boala renală. Diureticele autoadministrate inadecvat pot determina blocaje renale.
9). Evitarea alimentelor care favorizează apariţia calculilor urinari.
Băuturile tip cola sunt acide şi vor favoriza cristalizarea pietrelor. Şi berea este de evitat, pentru că stimulează eliminarea de acid uric şi acid oxalic.
Doza normală de calciu trebuie să fie menţinută la 1.200 mg/zi, iar 80% din ea să provină din lactate.
Este foarte bine să se consume cantităţi însemnate de fructe şi legume proaspete, tocmai pentru că determină o alcalinizare a urinei, ducând la creşterea cantităţii de citrat eliminată de rinichi. Cele bogate în oxalaţi: spanac, stevie, măcriş, roşii, smochine, coacăze, afine, nuci şi arahide trebuie evitate sau, consumate împreună cu alimente bogate în calciu: brânzeturi sau alte derivate lactate. În acest fel, oxalaţii de calciu formaţi în tubul digestiv, nefiind absorbiţi, se elimină direct în scaun.
Cele mai iubite dulciuri - ciocolata, pralinele şi orice alte deserturi cu cacao - ascund "zăcăminte" de oxalaţi, care dau naştere pietrelor, deloc preţioase. Consumul exagerat de dulciuri rafinate se asociază cu o creştere a eliminării urinare de calciu.
Orice supliment de vitamine sau minerale trebuie luat doar la recomandarea medicului. S-a dovedit că un aport crescut de vitamina C, vitamina D (ulei de peşte) şi suplimente de minerale conţinând calciu, creşte riscul apariţiei litiazei renale. Se pare că vitaminele din grupul B (B1, B2, B3, B6, B12) şi restul de vitamine liposolubile (vitamina A, E, K) nu interferează cu formarea calculilor renali.
O strategie de bază pentru a reuşi în respectarea unei diete sănătoase pentru rinichi se bazează pe comportamentul pozitiv şi alegerile alimentare corespunzătoare decât pe restricţiile alimentare.
Dr. Maria Zarvă
Medic specialist medicină generală
MEDCENTER Constanţa
