Femeia însărcinată

Simptome care anunţă sarcina

Nu este necesar să se aştepte întârzierea menstruaţiei, sarcina putând fi detectată de la două săptămâni după momentul concepţiei.

Trebuie menţionat că simptomele diferă de la femeie la femeie, precum şi de la sarcină la sarcină, chiar la aceeaşi femeie. Inclusiv perioada în care simptomele sarcinii apar este variabilă, la unele femei simptomele clare de sarcină putând să apară abia după o lună, două sau abia în a treia lună de la concepţie, în timp ce la altele simptomele clare se instalează deja după cel mult două săptămâni.

Simptomele obişnuite sunt accesele de greaţă (asociată sau nu cu vărsături), oboseală, ameţeli, posibil chiar leşin, creşterea în volum şi întărirea sânilor, declanşarea bruscă a stărilor de greaţă la vederea sau mirosirea unui aliment (de obicei la peşte), uşoare scurgeri şi sângerări, semn al instalării sarcinii (a nu se confunda cu ciclul menstrual, faţă de care aceste posibile scurgeri sunt foarte reduse cantitativ), declanşarea poftelor alimentare, organismul cerând nutrienţii de care duce lipsă.

Având în vedere că aceste simptome pot apărea şi independent de sarcină, este indicat ca, la apariţia lor, să se facă un test de sarcină.

Cel mai simplu de utilizat este testul de sarcină care se găseşte la orice farmacie, ce înregistrează prezenţa în urină a unei proteine specifice perioadei de sarcină (HCG - human chorionic gonadotropin), concentraţia maximă fiind înregistrată în primele 8-10 săptămâni de la fecundarea ovulului, fiind produsă de placentă sau precursorii săi.

Dacă testul de la farmacie a ieşit pozitiv, sau pentru a confirma rezultatul, femeia se poate adresa unui laborator de analize, care să verifice prezenţa proteinei amintite mai sus (HCG) în probele de sânge sau urină. Probabilitatea reacţiilor fals negative este diminuată după ce au trecut 2 săptămâni de la contactul sexual neprotejat.

De asemenea, o vizită la cabinetul ginecologic poate detecta sarcina după 2-3 săptămâni de la instalare prin efectuarea unei ecografii, sau prin tuşeu vaginal (palparea manuală) după aproximativ o lună.

Cum se calculează vârsta sarcinii

Durata normală a unei sarcini este de 40 de săptămâni.

Prima lună (prima săptămână) de sarcină începe să fie calculată o dată cu prima zi a ultimului ciclu, sau de la data precisă a concepţiei, dacă aceasta este ştiută.

Sfaturi pentru prima perioadă a sarcinii

Dacă ştiţi deja că aţi rămas însărcinată sau plănuiţi să rămâneţi în curând, ar trebui deja să vă comportaţi responsabil în ce priveşte alimentaţia şi regimul de viaţa. Este indicată abstinenţa de la orice fel de drog, precum şi tutun, cafea, alcool şi se recomandă de asemenea o atenţie sporită şi un discernământ bun în ce priveşte medicamentele pe care le luaţi, pentru că toate substanţele care intră în corpul mamei pot influenţa dezvoltarea şi sănătatea copilului. Se recomandă în schimb suplimentele de vitamina B9 (acid folic) şi suplimente specifice de vitamine prenatale, în funcţie de prescrierea doctorului şi de specificul nevoilor pacientei viitoare mămică. Este recomandată o alimentaţie bogată în calciu, în special din alimente, legume verzi, lactate.

După detectarea sarcinii, este de dorit ca femeia însărcinată să intre în atenţia unui medic de specialitate obstetrică-ginecologie, preferabil acelaşi medic pe toată durata celor 9 luni, care să supravegheze şi să înregistreze evoluţia sarcinii, să cunoască şi să urmărească simptomele gravidei, stabilind cu aceasta o relaţie de încredere reciprocă.

Evoluţia sarcinii

Aproximativ la sfârşitul primei luni de sarcină îşi fac apariţia şi primele simptome ale prezenţei ei: oboseală, greţuri şi vărsături matinale, balonare şi senzaţia de greutate în partea de jos a abdomenului, urinare frecventă.

Începând din a doua lună de sarcină, gravida este posibil să înceapă să aibă uşoare dureri de spate sau chiar de abdomen, asemănătoare celor din timpul menstruaţiei. În a doua lună de sarcină începe dezvoltarea inimii fătului şi a sistemului osos.

Sarcina nu trebuie confundată cu vreo boală, femeia însărcinată, deşi mult mai sensibilă acum la factorii exteriori, nu necesită întreruperea oricărei activităţi.

Este interzisă ridicarea greutăţilor mari sau depunerea unui efort susţinut (mutat mobile, atletism, sporturi de performanţă, etc), în schimb este recomandată mişcarea şi efectuarea unor exerciţii fizice uşoare, pentru dobândirea şi menţinerea tonusului muscular necesar atât susţinerii sarcinii, cât şi recuperării mai uşoare după naştere. Medicii recomandă femeilor însărcinate prioritar mersul pe jos şi înotul.

Oboseala începe să fie resimţită şi acest lucru este perfect normal, gravida trebuie să se odihnească şi să doarmă suficient, atât cât îi cere organismul, pentru că sarcina şi schimbările fiziologice îi consumă o mare cantitate de energie.

Greţurile resimţite sunt o urmare a creşterii nivelului de estrogen din organism, precum şi a creşterii rapide a uterului. Acesta este un simptom normal şi nu e nevoie să vă îngrijoraţi. Tot acum este posibilă începerea creşterii în greutate, pentru că organismul reţine lichide.

Dacă aveţi animale de casă, în special pisici, este bine să luaţi în considerare că pe perioadă sarcinii să le lăsaţi în grija altcuiva, pentru a evita posibilitatea infectării cu toxoplasmoză.

În luna a treia fătul are deja membrele dezvoltate, cu tot cu unghii, acum încep să se formeze dinţii şi bătăile inimii pot fi auzite.

În luna a patra pot fi simţite primele mişcări ale fătului.

În luna a cincea fătul devine mai activ, întorcându-se de pe o parte pe alta şi uneori cu capul în jos. Fătul doarme şi se trezeşte la intervale regulate, se formează pleoapele şi ochii se deschid.

Începând din luna a şaptea, fătul se mişcă mai mult, se întinde şi loveşte, începe să-şi sugă degetul, răspunde la variaţiile de lumină şi sunet.

Naşterea în luna a şaptea oferă şanse destul de mari de supravieţuire fătului, el cântărind acum aproximativ 1,3-1,4 kg. În luna a opta, se disting clar prin burtica mamei forma unui cot, sau a unei tălpi. Oasele capului sunt încă moi şi flexibile, pentru ca fătul să poată trece mai uşor prin canalul de naştere. Plămânii nu sunt încă complet dezvoltaţi, dar dacă survine naşterea acum, şansele de supavietuire sunt mari, fătul în mod normal cântărind peste 2 kg.

După 37 de săptămâni, se consideră că sarcina a ajuns la termen, vârsta optimă pentru naştere fiind de 40 de săptămâni. La această vârsta, plămânii copilului sunt complet dezvoltaţi şi capabili să funcţioneze singuri, el fiind pregătit să părăsească mediul intrauterin. În această perioadă copilul ia în greutate aprox 100-200 grame pe săptămână, de asemenea se deplasează în poziţia premergătoare declanşării naşterii, cu capul în jos şi se sprijină în partea de jos a pelvisului mamei. În acest moment este contraindicat orice efort din partea mamei, riscul de declanşare a naşterii fiind iminent.

Aproximativ din luna a şaptea, în special dacă sarcină a avut complicaţii, sau pentru o sarcină fără probleme, din luna a opta, este indicat ca gravida să aibă pregătit bagajul pentru maternitate.

Analize medicale de efectuat pe parcursul sarcinii

La începutul sarcinii medicul vă recomandă un set de analize uzuale, pentru a determina starea organismului mamei, dacă corpul ei este sănătos şi pregătit să susţină sarcina, sau pentru a descoperi cum anume să suplimenteze regimul mamei cu elementele necesare sarcinii.

În general vorbim de analize precum: hemoleucograma (calitatea sângelui), apoi indicatori pentru activitatea ficatului şi rinichilor (transaminaze, glicemie, uree, creatinita, colesterol, trigliceride), nivelul de calciu din organism (esenţial pentru dezvoltarea sistemului osos al fătului şi pentru ca mama să nu sufere decalcifieri în timpul sarcinii), sumar de urină şi urocultură pentru a detecta calitatea urinei şi posibila prezenţa a germenilor sau a unor infecţii urinare, detectarea cărora va necesita tratament imediat sub supravegherea medicului, pentru a nu transmite infecţii fătului.

Este necesară investigarea Rh-ului mamei şi chiar al tatălui, dacă aceste sunt diferite, mama va trebui să facă un vaccin, pentru ca organismul ei să nu respingă sarcina.

Urmează testele pentru depistarea infecţiilor materne, precum hepatita B şi C, HIV, toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citomegalovirus, listeria. Prezenţa unor asemenea infecţii în timpul sarcinii poate determina avortul spontan sau necesitatea avortului terapeutic, şi mai ales pot influenţa dezvoltarea normală a fătului, putând da malformaţii congenitale sau infectarea bebeluşului după naştere, etc.

Ginecologul va afectua testul Papanicolau, pentru depistarea eventualelor modificări la nivelul cervixului.

Pe tot parcursul sarcinii, încă de la detecţie şi până în ultima lună, ginecologul va efectua ecoografii, la intervale de 3-5 săptămâni, pentru a urmări evoluţia fătului.

O parte din analizele specifice perioadei de graviditate sunt decontate de casele de asigurări şi se pot efectua gratuit cu o trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist.

Dr. Gheorghiţă Anda

Medic specialist ginecologie

Medcenter Iaşi