Incompatibilitatea materno-fetală în sistemul Rhesus (Rh)

Ce este un antigen şi ce determină el?

Antigenul este o substanţă de natură proteică, care, pătrunzând în organismul uman, stimulează formarea de anticorpi specifici cu rol în apărarea organismului respectiv. Aşadar, pătrunderea unor eritrocite Rh(D) pozitive în circulaţia sanguină a unei persoane Rh(D) negative, duce la apariţia anticorpilor anti-Rh(D).

Ce este incompatibilitatea?

Imediat după descoperirea factorului Rh(D) în anul 1940, s-a precizat rapid şi importanţa sa clinică, una dintre situaţii fiind aceea legată de imunocompatibilitatea materno-fetala în sistemul Rh. Această situaţie apare când mama este Rh(D) negativ şi naşte un copil cu Rh(D) pozitiv (Rh moştenit de la tată), situaţie care, în absenţa măsurilor de prevenire a apariţiei anticorpilor anti-Rh(D), poate duce la instalarea bolii hemolitice a nou-născutului.

Aşadar, în cazul de faţă, incompatibilitatea se defineşte ca o nepotrivire de grup sanguin.

Ce este boala hemolitică a nou-născutului?

Boala hemolitică a nou-născutului este o afecţiune destul de gravă, cu implicaţii majore asupra vieţii nou-născutului, datorată distrugerii globulelor roşii ale copilului de către anticorpii din sângele matern care traversează bariera placentară. Cu cât titrul (cantitatea) de anticorpi este mai mare, cu atât boala va fi mai gravă, ducând la leziuni cerebrale sau chiar la moartea copilului.

Ce este imunizarea? Cum se produce imunizarea faţă de factorul Rh (D)?

Imunizarea reprezintă o stare de apărare specifică a organismului faţă de un factor străin, ca urmare a apariţiei anticorpilor specifici. În timpul sarcinii, mama poate primi, pe cale transplacentara, sânge fetal cu Rh(D) pozitiv. Faţă de aceste eritrocite, organismul mamei Rh(D) negativ reacţionează prin producerea de anticorpi anti-Rh(D). La prima sarcină, această imunizare nu ridică probleme, dar poate avea consecinţe grave pentru sarcinile ulterioare. Astfel, la o a doua sarcină incompatibilă, anticorpii produşi de organismul mamei pot trece, la rândul lor, bariera placentară şi, ajungând în organismul copilului, să ducă la distrugerea globulelor roşii şi apariţia bolii hemolitice, printr-un mecanism complex.

Analize de laborator necesare

-Determinarea factorului Rh(D) la toate femeile

-Determinarea factorului Rh(D) la sotii gravidelor Rh(D) negativ

-Determinarea factorului Rh(D) la nou-născuţii mamelor Rh(D) negativ

-Screeningul pentru anticorpii anti-Rh(D), atât iniţial, cât şi pe tot parcursul sarcinii, dacă exista incompatibilitate cu partenerul

-Dozarea lunară a anticorpilor prezenţi, pentru urmărirea lor în dinamică

-Dozarea anticorpilor dintr-o probă de sânge prelevata imediat după naştere, dacă aceştia nu au apărut în timpul sarcinii (posibila apariţie în timpul naşterii)

Măsuri profilactice

Principalul scop al măsurilor de prevenire este acela de a împiedica formarea anticorpilor anti-Rh(D). De aceea, pacientele cu Rh(D) negativ, cu rezultate negative la screeningul pentru anticorpi, trebuie să fie supuse terapiei profilactice cu imunoglobulină anti-D. Imunoglobulina anti-D este un anticorp care, introdus în organism, împiedică apariţia anticorpilor proprii, prin blocarea eritrocitelor Rh(D) pozitive fetale. Astfel, sistemul imun al mamei nu mai vine în contact cu antigenul D al fătului.

Profilaxia cu imunoglobulină anti-D cuprinde 2 etape:

-profilaxia prenatală - care constă în administrarea unei doze, începând din a 28-a săptămână de amenoree

-profilaxia postnatală - care constă în administrarea unei doze în maxim 72 de ore postpartum, numai dacă Rh-ul copilului este pozitiv.

Profilaxia cu imunoglobulină anti-D este indicată cu ocazia fiecărei sarcini incompatibile, precum şi în următoarele situaţii:

-avort spontan sau la cerere;

-sangerare în trimestrul II sau III de sarcină;

-placenta adânc inserată;

-sarcina extrauterină;

-punctie trofoblastica;

-amniocenteza.

Toate aceste situaţii favorizează trecerea eritrocitelor fetale în circulaţia maternă şi apariţia anticorpilor.

Medcenter Iaşi