Litiaza biliară - cauze şi tratament
Litiaza biliară ţine de simptomatologia ce afectează vezica biliară (colecistul sau, popular, "fierea"). Vezica biliară este un sac de mici dimensiuni, lung de aproximativ 9 cm, în formă de pară, poziţionat imediat sub ficat.
Are rolul de a depozita bila secretată de ficat şi de a o elimina atunci când, în procesul digestiei, este nevoie de ea. Bila ajută la digestia grăsimilor şi este eliminată din vezica biliară în intestinul subţire, prin intermediul unor canale, numite căi biliare.
Formare
Bila este un lichid galben-verzui, format din apă, săruri biliare, acizi biliari şi colesterol. În cazul în care compoziţia bilei se modifică, în vezicula biliară se depun cristale de colesterol care, în combinaţie cu sărurile biliare şi pigmenţii biliari, duc la formarea calculilor biliari (pietre de mici dimensiuni). Pot exista între una şi 200 de astfel de mici pietre (2-3 mm).
Calculii biliari apar ca urmare a cristalizării colesterolului şi ai altor constituenţi ai bilei şi reprezintă formaţiuni dure, asemănătoare unor pietre, formate prin depunerea de colesterol, pigmenţi, rubina, săruri biliare, carbonaţi şi fosfaţi de calciu etc. în vezica biliară, ca urmare a neeliminarii lor prin canalele biliare.
Litiaza biliară reprezintă fenomenul depunerii şi formării calculilor biliari - care se se dezvoltă în timp, iar colica biliară reprezintă starea de criză în care nisipul sau pietrele încep să migreze din vezica biliară pe căile biliare.
Simptome
Chiar şi cele mai mici formaţiuni de tip nisip biliar sau nămol biliar pot da simptome specifice, atenţionându-ne asupra necesităţii investigaţiilor medicale. Cel mai frecvent simptom ale litiazei biliare este durerea în zona epigastrică (zona stomacului) şi în partea superioară dreaptă a abdomenului, aria subcostală dreaptă, denumită medical, hipocondru drept.
Pacienţii cu calculi biliari acuză tulburări dispeptice asociate, precum greţuri, balonări postprandiale, eructaţii (râgâieli), gust amar în gură, vărsături, flatulenţă (acumulări de gaze în stomac şi intestine), materii fecale decolorate, greutate sau presiune în capul pieptului, dureri ce pot să iradieze, în cazul mişcării calculilor (criza/colica biliară) din zona subcostală dreaptă până spre umărul drept.
Criza sau colica biliară debutează de obicei brusc, după o masă copioasă. Motivul debutului crizei este mişcarea calculului pe canalul cistic sau calea biliară principală, determinând obstrucţia (astuparea) canalului şi întreruperea fluxului biliar, însoţite de dureri. La unii pacienţi poate apărea în timpul nopţii, ca urmare a unei cine bogate în grăsimi. La început pacientul este agitat, apoi îşi caută o poziţie confortabilă în care durerea să fie cât mai puţin resimţită. Orice agitaţie, mişcarea, respiraţia prea rapidă, pot spori durerea în criză biliară.
Colica se termină de obicei brusc, dar - în funcţie de obiceiurile alimentare ale pacientului (în special abuzul de alimente grase), de asemenea în funcţie de poziţionarea calculului biliar, colica poate reapărea la interval de câteva ore, zile, sau săptămâni, până ce calculul va fi eliminat.
Cauze
Printre cauzele producerii litiazei biliare se numără în primul rând o proastă nutriţie, excesul de grăsimi şi conservanţi, alimente "prea rafinate", obezitatea, sedentarismul, curele de slăbire repetate şi prea drastice ce slăbesc ficatul, precum şi tratamentele îndelungate cu medicamente, în special cu antibiotice. Femeile care folosesc pilula contraceptivă în mod îndelungat şi mai ales fără a efectua controale periodice la un medic generalist pot de asemenea acuza dureri de etiologie biliară.
Tratament
Pacienţii cu litiază biliară necesită menţinerea unui regim cât mai dietetic şi cât mai sărac în grăsimi. De asemenea vor fi sfătuiţi să evite orice fel de abuz alimentar.
Unele studii arată că există şi o predispoziţie genetică pentru a dezvolta litiaza biliară, cazuri în care prevenţia nu mai este prea eficientă. În restul cazurilor, prevenţia se realizează printr-un regim de viaţă sănătos, o dietă echilibrată şi săraca în grăsimi, fără abuz de proteine, ape bogate în săruri minerale, lactate grase. Se recomandă acordarea unei atenţii deosebite eliminării şi controlării constipaţiei, precum şi efecturarii exerciţiilor fizice regulate. Este esenţial să se reducă nivelul de stress. De asemenea, tratarea corectă şi la timp a tulburărilor endocrine, a bolilor de nutriţie, a infecţiilor biliare şi intestinale pot preveni apariţia litiazei biliare.
Se recomandă evitarea medicamentelor precum Colebil, Bilichol, care ar putea drena calculul către canalul biliar, putând astfel contribui la declanşarea crizei. În caz de criză se recomandă medicamente anti-spastice precum NoSpa.
Printre remediile naturiste se numără ceaiurile din plante cu acţiune coleretică (stimulează şi facilitează secreţia veziculei biliare) şi colagogă (stimulează şi ajută eliminarea bilei). Printre plantele care ajută funcţia biliară se numără brusturele, păpădia, rozmarinul, cicoarea, anghinarea, frasinul, sucul de ridiche neagră.
În cele mai multe cazuri, litiaza biliară se operează chirurgical, laparoscopic sau prin intervenţie clasică - colecistectomia - extirparea vezicii biliare. Cea mai precisă metodă de detecţie a prezenţei calculilor biliari este ecografia la vezica biliară, prin intermediul căreia se evidenţiază prezenţa calculilor.
Studiile îndelungate şi experienţa medicilor au arătat că tratamentul medicamentos nu este foarte eficient în caz de litiază biliară, cea mai sigură formulă pentru eliminarea definitivă a crizelor biliare fiind îndepărtarea vezicii biliare şi a canalului biliar prin intervenţie chirurugicala. În cazul alegerii metodei laparoscopice (recomandată la cca. 70-75% dintre pacienţi), pacientul poate pleca acasă după 48 de ore, urmând ca în foarte scurt timp să-şi poată relua activitatea zilnică post-operatoriu.
Dr. Costin Anca
Medic primar medicină de familie
Competenţă ecografie generală
Medcenter Iaşi
