Maternitatea- implicaţii psihosociale

Din perspectivă psihologică şi sociologică, fertilitatea este o problemă importantă, iar atitudinea faţă de natalitate rămâne criteriul fundamental de definire a politicii demografice, de încurajare a natalităţii sau delimitare a ei.

În aparenţă, un eveniment biologic elementar, naşterea, stă sub semnul unui număr mare de factori sociali, economici, culturali, frecvenţa naşterilor într-o populaţie naţională reflectând modelele culturale complexe în care sunt implicate instituţii, atitudini şi valori, societatea în întregul ei.

Abordarea psihologică a maternităţii

Maternitatea este o etapă unică în viaţa unei femei, ea simbolizând împlinirea, sentimentul de plenitudine, la care orice femeie visează. Însă această plenitudine are la bază un efort psihic de adaptare, care nu este deloc simplu. Maternitatea reprezintă ansamblul acestor procese psiho-afective pe care femeia le va traversa pe toată perioada sarcinii pentru a se transforma într-o altă persoană, capabilă să-şi asume noi responsabilităţi şi să-şi primească copilul. Dincolo de modificările fiziologice asociate cu schimbări în structura Eu-lui fizic, imaginea de sine a gravidei se dezvoltă pe fondul relaţiei psihologice cu viitorul copil.

Odată cu graviditatea femeia trece de la rolul conjugal la asumarea rolului parental.

Graviditatea se caracterizează printr-o serie de influenţe exercitate asupra evoluţiei sarcinii şi asupra proceselor de creştere şi dezvoltarea fătului.

În timpul sarcinii, femeia traversează o criză psihică intensă, o stare care se dezvoltă gradual, pentru a atinge un grad de sensibilitate ridicată mai ales în ultima perioadă. Acest stadiu este obligatoriu pentru ca femeia să poată nu numai "să se identifice cu nou- născutul ei, ci mai ales să-i înţeleagă acestuia nevoile încă de la naştere".

Între femeia însărcinată şi făt există o armonie deosebită, condiţie fundamentală pentru evoluţia sănătoasă a copilului. În corpul mamei sale însărcinate, copilul este sursa de momente de viaţă psihică, de vise nocturne în care el diferă complet de realitatea sa biologică. Pentru multe femei, prima sarcină este descrisă ca o perioadă de oboseală, schimbare a apetitului alimentar, greţuri, pierderea libidoului. Se pot manifesta stări de anxietate şi îngrijorare în legătură cu viitorul statut de părinte, rolurile materne şi paterne, incertitudini referitoare la stabilitatea relaţiei cu partenerul. Numai într-o relaţie maritală bazată pe încredere şi respect reciproc gravida se va simţi securizată din punct de vedere emoţional şi va putea împărtăşi familiei aceste stări normale pentru perioada de graviditate.

Manifestările psihice caracteristice femeii gravide sunt:

- creşterea gradului de anxietate şi a sentimentului de insecurizare psihologică

- iritabilitate

- scăderea pragului senzorial

- creşterea reactivităţii

- scăderea rezistenţei la frustrare

- oboseală, stări de somnolenţă.

În condiţii de instabilitate psihică poate să apară un conflict între dorinţele şi drepturile mamei de a-şi îngriji propriul copil şi necesitatea de a asigura condiţii optime de creştere şi dezvoltare a copilului. Riscurile în dezvoltarea biologică şi psihică a fătului pot creşte din cauza infecţiilor, deficitului nutriţional, expunerii la drog, autovătămării deliberate.

Evaluarea psihologică a mamei şi depistarea eventualelor afecţiuni precum schizofrenia cronică, tulburările alimentare (anorexia sau bulimia nervoasă), dependenţa de drog, tulburările de personalitate devin o urgenţă ca urmare a riscurilor ce pot apare ulterior la făt. Aceste riscuri trebuie să intre în ecuaţie atunci când se stabileşte un tratament obligatoriu.

Manifestările patologice intrapartum şi post partum

Pe toată perioada sarcinii pot să apară, în unele cazuri tulburări nevrotice şi tulburări psihotice.

Tulburările nevrotice- apar mai ales în primele luni şi pot îmbrăca aspecte diferite ale:

- sindomului obsesional (idei obsedante, verificări, ritualuri obsesive);

- sindromului fobic (fobii legate de momentul naşterii, de aspectul somatic al copilului, agorafobie sau claustrofobie)

- sindromului isteric (apare ca o cerinţă a unui surplus de afectivitate,tandreţe, ca o dorinţă a femeii însărcinate de a fi în centrul atenţiei).

În perioada de post partum probabilitatea de recurenţă a bolilor psihice este semnificativă de aceea evaluarea prenatală precisă şi corectă este esenţială pentru planificarea momentului în care mama este luată în evidenta serviciilor clinice de obstretica şi îngrijire primară. Unii autori arată că în perioada de sarcină se manifestă atât disconfort fizic ce favorizeaza tendinţe impulsive de tip obsesiv, stări depresive şi alte tendinţe de normalitate, cât şi anxietate de fond fără cauze organice determinate.

Tulburările psihotice- pot apărea mai ales în a 2 a perioadă a sarcinii, naşterea fiind considerată ca posibil factor în declanşarea primului episod al unei tulburări afective.

Există 3 forme de manifestare specific patologică a căror denumire sugerează asocierea cu naşterea:

- depresia uşoară de maternitate

- depresia postnatală

- psihoza post partum.

Depresia uşoară de maternitate

Ca un fenomen universal, episoadele scurte de labilitate emoţională apar caracteristic în jurul celei de a 4-a sau a 5-a zi de post partum. Tabloul clinic este de disforie, dar în unele cazuri poate fi dominat şi de hiperactivitate, însă nu pot constitui o boală sau un sindrom. Cele două puncte de interes clinic sunt identificarea caracteristicilor ce sugerează evoluţia spre depresia postnatală şi delimitarea modificărilor de dispoziţie ale maternităţii de simptomele premergătoare ale psihozei afective.

Depresia postnatală

Simptomele depresiei postnatale sunt aceleaşi cu cele ale tulburărilor depresive standard. În plus, femeile prezintă frecvent idei obsesive de vinovăţie şi inadecvare legate de a fi mame bune sau competente. Uneori descriu tendinţe agresive de a face rău copilului care sunt foarte rar traduse în fapt, dar care întreţin sentimente de vinovăţie.

Psihoza puerperală

Se defineşte ca un ansamblu de tulburări psihice care apar în perioada gravidităţii şi naşterii sau în perioada imediat următoare.

În raport cu momentul apariţiei se diferenţiază:

- psihoza puerperală propriu-zisă care apare în primele 10-15 zile după naştere;

- psihoza post partum care apare la mai mare distanţă de la naştere şi anume în perioada cuprinsă între câteva săptămâni şi până la 3-4 luni după naştere.

Deşi nu se cunosc toţi factorii ce determină psihoza post partum, diverşi autori înscriu printre cei mai importanţi factori următoarele categorii:

- factorii ereditari,

- fartorii infecţioşi,

- factori legaţi de modificările biofiziologice şi umorale consecutive naşterii,

- factori psihologici şi psihosiciali.

Printre trăsăturile caracteristice ale psihozei puerperale sunt incluse următoarele:

- agitaţie sau inhibiţie psihomotorie;

- modificări ale conştiinţei de tip confuz;

- tulburări de percepţie;

- modificări de dispoziţie.

Spre deosebire de psihoza puerperală, psihoza post partum se caracterizează prin tablouri clinice mult mai conturate .

Tulburările psihice pot fi grupate în:

- tulburări nevrotice (astenie, indiferenţă şi dezinteres faţă de copil, insomnii, iritabilitate);

- tulburări psihotice.

În determinarea psihozei post partum un rol important îl au şi factorii ereditari. Psihoza postpartum are influenţe deosebit de grave asupra copilului şi evoluţiei acestuia. Din cauza riscului mare, pentru naşterile ulterioare se impune un interes şi amplu tratament profilactic şi curativ.

Tratamentul profilactic cuprinde un ansamblu de metode de consiliere şi psihoterapie în pregătirea pentru naştere şi adoptarea statusului de mamă.

 

Psiholog Veronica Pârlica

Medcenter Constanţa