Munca în schimburi alternante – aspecte sociale şi medicale
Munca în schimburi alternante (MSA) reprezintă o modalitate de organizare în timp a activităţilor profesionale a muncitorilor sau a echipelor de muncitori.
- Pagina 1/2
-
- pagina anterioara
- pagina urmatoare
Această modalitate a fost impusă din următoarele motive principale:
- tehnice (larga răspândire a producţiei automatizate şi mecanizate care necesită funcţionare şi supraveghere continuă)
- economice (creşterea productivităţii muncii prin utilizarea deplină a utilajelor în cele 24 ore ale unei zile, dorinţa angajatorului de a evita cheltuieli suplimentare prin angajarea unui numar mai mare de lucrători, necesităţi mai mari de producţie, dorinţa angajatului de a câştiga mai mult, munca de noapte fiind însoţită de compensaţii financiare)
- sociale (necesitatea schimbului de noapte pentru serviciile publice care asigură asistenţa medicală de urgenţă, cele de poliţie, de pompieri, transporturi, etc.).
Aspectele de medicina muncii
(fiziologice, fiziopatologice, patologice, profilactice) sunt legate de corelaţiile şi necorelaţiile dintre ritmurile biologice, ritmurile profesionale şi cele extraprofesionale.
- Ritmurile biolgice (ex.: circadian, lunar, anual) se referă la evoluţia/ curba unor indicatori biologici pe parcursul unei perioade de timp bine determinată; cu importanţă pentru medicina muncii sunt: temperatura centrală a corpului, frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie, concentraţiile sanguine ale unor minerale şi ale unor hormoni.
- Ritmurile profesionale corespund organizării temporale a activităţii profesionale; sunt reprezentate de: ziua de muncă normală, munca de noapte, munca în schimburi alternante (doua, trei sau patru echipe a câte 8 ore sau cu periodicitate instabilă).
- Ritmurile extraprofesionale impuse de necesităţile/ obligaţiile familiale şi/sau sociale. Solicitările ţi suprasolicitările care apar la muncitorii ce lucrează în schimburi alternante se datorează decalării şi inversării ritmului de bază al organismului "somn-veghe".
Mecanismul fiziologic al variaţiilor diferitelor funcţii fiziologice din timpul zilei are la bază legăturile reflexe condiţionate care s-au format în cursul vieţii omului, în procese de adaptare la condiţiile mediului exterior.
În munca în schimburi alternante apar suprasolicitări de ordin biologic, legate de fenomenul de desincronizare din cadrul activităţii profesională şi de neconcordanţa între unele funcţii ale organismului. Suprasolicitarea organismului are loc în momentul când se trece de la un schimb la altul deoarece se fac eforturi: pentru a modifica ritmurile biologice circadiene la noul ritm profesional şi de a le menţine pe perioada schimbului inversat şi când se revine la programul normal.
Influenţa muncii şi modificarea performanţelor în schimbul de noapte depind de:
- caracterul efortului (o munca interesantă, cu multipli factori motivationali modifică repede stereotipul celor 24 de ore în comparaţie cu un efort monoton)
- activitatea musculară (generează modificări ale unui mare număr de sisteme, fiind un izvor puternic de semnale pentru formarea în timp a reflexelor condiţionate)
- vârsta
- somnul.
Cea mai obişnuită rotaţie e cea saptămânală, pentru întreprinderile în care procesul de producţie este întrerupt duminica. Majoritatea fiziologilor sunt de acord asupra faptului că acest orar nu permite muncitorilor să-şi adapteze ritmul lor fiziologic la perioadele de veghe impuse, întrucât intervalul de adaptare minim este de 4-5 zile şi creşte cu vârsta, generând, astfel, un grad deosebit de oboseală.
- Pagina 1/2
-
- pagina anterioara
- pagina urmatoare
