Obezitatea

Indicele de masă corporală reprezintă raportul dintre greutatea și înălțimea organismului la pătrat și este cea mai utilizată formulă în aprecierea stării de nutriție a organismului. Ex: o valoare a IMC între 20-25 kg/m² este considerată normală, iar excesul ponderal este la o valoare între 27-30 kg/m².

Țesutul adipos este distribuit la nivelul organismului în funcție de sex, vârstă, gradul activității fizice, ingestia unor medicamente şi crește odată cu înaintarea în vârstă atât la bărbați, cât și la femei.

Obezitatea poate fi determinată genetic, iar factorii de mediu asociați (afecțiuni hipotalamice, boli endocrine, ovare polichistice, medicamente) contribuie la patogeneza obezității.

Cauze principale

Există trei factori care determină câștigul ponderal:

1) Rată metabolică scăzută (numărul de calorii de care organismul are nevoie în repaus este scăzut);

2) Coeficientul respirator mare (arată oxidarea carbohidraților și necesitatea de a mânca pentru a înlocui carbohidrații);

3) Rezistenţa la insulină (celulele organismului sunt rezistente la efectele insulinei, pancreasul producând o cantitate mai mare de insulină pentru a îndeplini funcțiile specifice).

Factorii care cresc senzația de foame sunt scăderea glucozei sanguine și creșterea contracțiilor gastrice și a disconfortului abdominal. Aceste semnale periferice sunt transmise la nivelul creierului, prin intermediul neurotransmițătorilor, iar creierul reglează aportul de hrană. Neurotransmițătorii sunt modulatori specifici ai ingestiei de lipide, carbohidrați și proteine, astfel că o creștere sau o scăderea a aportului de lipide, carbohidrați sau proteine poate apărea ca răspuns la acțiunea acestor neurotransmițători.

În reglarea aportului de alimente intervin:

- factorii olfactivi și gustativi (aceștia pot crește aportul atunci când alimentele sunt apetisante);

- distensia gastrointestinala;

- eliberarea de hormoni gastrointestinali (colecistokinina și peptidul eliberator de gastrină);

- activarea componentelor termogenezei ale sistemului nervos simpatic.

Acești patru factori acționează simultan după ingestia de alimente pentru a induce senzația de sațietate, până când scade din nou glicemia și apar contracțiile gastrice, determinând din nou creșterea interesului pentru hrană.

Afecţiuni

Obezitatea crește riscul de apariție a anumitor afecțiuni. Astfel, la nivelul sistemului cardiovascular, obezitatea poate reprezenta un factor de risc pentru:

- ateroscleroză, ca urmare a dislipidemiei existente (colesterol și trigliceride crescute);

- hipertensiune arterială, explicată prin faptul că rezistenţa la insulină crește reabsorbţia de sodiu la nivelul tubului renal și crește controlul nervos simpatic care determină vasoconstricție arterială.

Obezitatea este factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2, această afecțiune fiind aproape inexistentă la pacienții cu IMC sub 22kg/m2.

Cancerul de sân, de endometru uterin, de prostată, de intestin gros și rect au o incidență mai mare la pacienții obezi și acest lucru se explică prin faptul că țesutul gras produce hormoni estrogeni, implicați în patogeneză acestor tipuri de cancere.

La nivelul cailor biliare (fiere) alterările nivelului de acizi biliari și fosfolipide, (care apar prin creșterea excreției de colesterol, care este mărit la obezi) determină formarea de calculi.

La nivel pulmonar, obezitatea severă determină apariția apneei (lipsă respirației) în timpul somnului, ceea ce duce la hipoxie și hipercapnie și la afectarea funcției inimii.

La nivel osteoarticular excesul de greutate determină osteoartrite, afecțiuni ale coloanei vertebrale.

Obezitatea determină un debut precoce al ciclului menstrual și o menopauză precoce.

Tratament

Tratamentul obezității trebuie realizat sub îndrumarea unui medic specialist în boli de nutriție și are ca obiective modificarea comportamentului, dietă, exercițiu fizic și tratament medicamentos la pacienții cu comorbidităţi.

Modificarea comportamentului constă în monitorizarea alimentației (cadrul în care se ia masa, alimentația în sine, recompense menite să schimbe comportamentul greșit), adaptarea unei diete sărace în grăsimi și creșterea activității fizice.

Dieta presupune un consum scăzut de lipide, scăderea cantității alimentelor ingerate, eliminarea băuturilor alcoolice și a dulciurilor rafinate, un număr de mese frecvente și reduse cantitativ, bogate în fibre.

Exercițiul fizic este important atât pentru scăderea în greutate cât și în menținere.

Tratamentul medicamentos se indică la un IMC peste 30kg/m2 și atunci când există și afecțiuni cronice grave. Medicamentele au rolul de a inhiba apetitul.

Intervenția chirurgicală la nivel gastric se recomanda la un IMC peste 35-40kg/m2 și atunci când există istoric familial de diabet și infarct miocardic.

Trebuie să ne menținem greutatea în limite normale pentru a fi sănătoși atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Dr.Zarvă Maria

Medic specialist - medicină de familie

Medcenter Constanţa