Reacţii ale pielii cauzate de plante

Plantele ne pot afecta pielea în mod:

• mecanic- prin lezarea pielii de către spinii sau perii fini de pe tulpină,
• iritativ- prin substanţele chimice conţinute de tulpină, frunze, fructe, seminţe.

De asemenea, plantele pot produce alergii, reacţii fotosensibile şi urticarie.

Unele plante pot determina mai multe tipuri de reacţii la nivelul pielii în acelaşi timp. De exemplu, lalelele produc reacţie alergică locală (dermatită de contact), dar şi o reacţie alergică sistemică (urticaria).

Iată cele mai frecvente tipuri de dermatită produsă de către plante:

• Dermatită mecanică- se produce prin înţeparea sau abraziunea pielii cu spinii sau perii fini de pe suprafaţa plantelor. Aceste leziuni se pot infecta cu bacterii sau fungi, necesitând tratament antimicrobian.

Plante care produc leziuni mecanice:trandafirul, măceşul, cactuşi, agrişe, bambus, ananas, etc.

• Iritaţia- se produce când pielea intră în contact cu o substanţă chimică iritantă prezentă în plantă. Dacă pielea este deja traumatizată de spinii plantelor, iritaţia este intensificată. Substanţele iritante prezente în plante sunt acizi, enzime proteolitice, cristale de oxalat de calciu şi se găsesc în următoarele plante: muştar, ardei, ananas, coada şoricelului, muşeţel, etc.

• Fitofotodermatita- este o dermatită produsă de o substanţă chimică prezentă în planta numită furocumarină, care este un psoralen şi care, sub acţiunea umezelii şi a razelor UVA, determină o leziune veziculoasă, lineară, uneori buloasă, însoţită de durere sau mâncărime, care apoi se hiperpigmentează şi poate dura câteva luni. Uneori petele hiperpigmentare sunt singurele manifestări ale fitofotodermatitei. Cele mai comune plante care pot determina fitofotodermatiata sunt pătrunjelul, morcovul, păstarnacul, ţelina, lime, pomelo, smochinul, mazărea, branca ursului, crucea pământului, alge, etc. Leziunea hiperpigmentară dispare prin aplicarea locală de corticosteroid cu acţiune depigmentantă, sub îndrumarea unui medic dermatolog.

• Dermatita alergică de contact- se produce la o persoană cu un sistem imunitar sensibilizat la anumiţi alergeni. Nu orice om va avea o reacţie alergică la o anumită plantă, ci doar persoanele care anterior au intrat în contact cu alergenul respectiv conţinut în plantă. Reacţia apare până la 48 de ore de la expunere şi erupţia poate persista câteva săptămâni. Cele mai alergene plante sunt iedera otrăvitoare, stejarul, crizantema, laleaua, plantele din familia Compositae (gălbenele, anghinare, andive, cicoare, coada şoricelului, păpădie, salată, tarhon, arnică, etc). Plantele din familia Compositae conţin componente chimice numite sesquiterpenlactone, care sunt sensibilizante şi iritante pentru piele. Erupţia este uscată, eczematoasă. Agricultorii, florarii pot dezvolta reacţii alergice severe la aceste plante.

• Urticaria- se produce după contactul pielii cu o plantă sau părţi ale plantei. Perii iritanţi de pe suprafaţa plantei facilitează pătrunderea în piele a unor substanţe. Urticaria de exemplu poate fi de tip alergic sau non-alergic.

Orice persoană poate dezvolta urticarie non alergică la contactul cu anumite plante. De exemplu, perişorii de pe suprafaţa urzicilor conţin histamina, acetilcolină şi serotonină, iar la contactul pielii cu urzica se produce o urticarie locală, non alergică şi senzaţia de arsură locală. Această reacţie poate dura câteva ore.

În cazul urticariei de tip alergic, cele mai predispuse persoane de a dezvolta o astfel de reacţie sunt cele cu teren atopic, care dezvoltă diverse tipuri de alergii la numeroşi alergeni. La aceştia există o sensibilizare anterioară la alergenul respectiv din plantă, iar urticaria generalizată este însoţită şi de edemul buzelor, pleoapelor, laringelui. Cele mai alergene substanţe conţinute de plante sunt latexul şi polenul. Usturoiul, ceapa, lalelele şi crinii pot da astfel de reacţii la persoanele cu teren alergic.

Pentru a evita apariţia acestor reacţii ale pielii la contactul cu vegetalele şi seva lor trebuie să limităm expunerea corpului neprotejat.

Astfel:

- lucrul în grădină trebuie să se facă cu echipament de protecţie: mănuşi, cizme şi salopetă;

- in cazul drumeţiilor la pădure sau în parc corpul să fie protejat prin îmbrăcăminte cu mânecă lungă, pantaloni lungi, pantofi sport (nu sandale sau papuci);

- nu trebuie să atingem plantele pe care nu le cunoaştem, pentru că acestea pot fi "otrăvitoare", producând reactiile descrise mai sus;

- pielea udă sau transpirată nu trebuie să intre în contact cu iarba;

- persoanele alegice ar trebui să evite ieşirile la pădure sau în zonele cu vegetaţie multă şi la orele prânzului când concentraţia de polen din aer este mai ridicată decât dimineaţa şi seara. Ploaia curătă aerul de alergeni,iar vântul îi răscoleşte de la nivelul pomilor şi solului. Concentraţia de polen din aer este mai mare în zilele calde faţă de zilele mai reci. Polenul se depune pe haine piele şi păr, aşadar, după o ieşire în aer liber trebuie să facem duş şi să îndepărtăm hainele purtate afară;

- hidratarea cu cel puţin 8 pahare de apă pe zi ne ajută să respirăm mai uşor, prin subţierea mucusului de la nivelul căilor respiratorii, şi să avem o piele sănătoasă;

- folosirea cremelor de protecţie împotriva razelor UVA şi UVB cu FPS minim 30 ne va ajuta să reducem reacţiile fotosensibile ale pielii.

Dr. Zarvă Maria

Medic Specialist Medicina de Familie

Medcenter Constanţa