Vulvovaginita cu Trichomonas

De la început trebuie subliniat faptul că infecţiile vulvare şi vaginale nu sunt aproape niciodată izolate numai la vulvă sau la vagin, ele coexistă şi din acest considerent ele sunt prezentate împreună.
Evoluţia vulvovaginitelor depinde atât de agentul patogen incriminat cât şi de mediul vaginal.

Agenţii patogeni-variaţi pot fi de origine:

- microbiană
- micotică
- parazitară
- mixtă

La 50% din femei se constată o secreţie normală (albicioasă, groasă ca laptele bătut, foarte acidă).
În schimb secreţia patologică este uşor acidă, uneori alcalină, galbenă sau verzuie, fluidă sau aerată, spumoasă.

Diagnosticul pozitiv
Istoricul trebuie să precizeze:

- data debutului tulburărilor;
- caracterele secreţiilor: abundenţă, aspect, miros, variaţii în timpul ciclului menstrual;
- circumstanţele de apariţie după un raport sexual (vulvovaginitele având transmitere sexuală ), după un tratament medicamentos (antibiotice,citostatice,corticoizi), după o explorare ginecologică;
-semne funcţionale asociate constând în prurit vulvar sau vaginal (mâncărimi), senzaţie de arsură, algii pelviene (dureri pelviene), dispareunie, disurie şi polakiurie(urinări frecvente şi cu usturimi).

Examenul ginecologic
Va fi efectuat în afara menstruaţiei, fără toaleta prealabilă (la cel puţin 12 ore după toaletă externă şi la 3 zile după introducerea de ovule în vagin).

Diagnosticul etiologic (cauza) al vulvovaginitelor va fi precizat prin examen bacteriologic al secreţiei vaginale.
Pe lângă semnele locale, vulvovaginitele pot produce şi semne generale:

- astenie
- stări subfebrile
- adenopatii
- dureri colicative biliare

De asemenea, se efectuează şi un examen al tegumentelor, util pentru descoperirea unei eventuale erupţii sau localizări ale unei micoze.

Vulvovaginita cu trichomonas reprezintă 20% din totalul vulvovaginitelor.

Agent patogen: trichomonas vaginalis (protozoar flagelat).

Transmiterea: se face în primul rând prin contact sexual.
Transmiterea nesexuală este aproape inexistentă, cu excepţia transmiterii de la mamă la nou născut.
Excepţional se admite că boala poate fi transmisă prin apă sau obiecte de toaletă.

Această infecţie se recunoaşte prin caracterele leucoreei (secreţiei vaginale): abundenţă, culoare gri verzuie, fluidă, spumoasă, aerată, care poate fi accentuată după menstruaţie şi acompaniată de un prurit vaginal tenace (mâncărimi).
Vaginul poate fi edematiat, roşu, conducând la instalarea dispareuniei (dureri la contactul sexual).

Tratamentul are ca şi obiective:

- localizarea infecţiei
- cunoaşterea germenului în cauză
- tratamentul cauzei favorizante
- tratamentul partenerului

În vulvovaginita trichomoniazică, tratamentul cuprinde 3 timpi:

1) Distrugerea parazitului cu un tricomonicid: Metronidazol, capsule de 250mg
- fie 2g/zi-doza unică sau
- 750mg(3cp)/zi-3-4 zile sau
- 500mg(2cp)/zi-5 zile sau
- 250 mg(1cp)/zi-7 zile
Alternativ se poate administra Tinidazol (Fasigyn)- 2g,doză unică după masa de seară
Pentru profilaxia unei micoze vaginale consecutive tratamentului tricomonicid se recomandă un tratament antifungic local.
Pentru consolidarea rezultatelor se recomandă repetarea tratamentului la 3 săpt-1 lună.

2) Acidifierea mediului vaginal- toaleta vaginală se va face cu un săpun acid.

3) Evitarea reinfestării şi tratarea partenerului care poate fi un purtător sănătos.

Dr. Andrei PENESCU

Medic specialist ginecologie

Medcenter Bucureşti Berceni