Definiţie
Acidul uric este produsul de degradare al acizilor nucleici şi produsul final de metabolizare al purinelor. Acidul uric este transportat prin plasmă de la ficat la rinichi unde este filtrat şi apoi excretat în procent de 70%. Deficienţa enzimei uricaza duce la acumularea acidului uric în organism.
Valori normale
Copii: 2,0-5,5 mg/dL sau 119-327 umol/L
Femei: 2,4-6,0 mg/dL sau 143-357 umol/L
Bărbaţi 3,4-7,0 mg/dL sau 202-416 umol/L
Semnificaţie clinică
a) Valori crescute peste limita nomală
- Guta, nivelul acidului uric în sânge este direct corelat cu severitatea bolii
- Insuficienţa renală şi alte boli renale
- Alcoholism
- Sindrom Down
- Intoxicaţie cu plumb
- Leucemie, mielom multiplu, limfoame
- Înfometare, diete de slăbire
- Acidoza metabolică, diabet cetoacidozic
- Hiperlipidemie, obezitate
- Hipoparatiroidism, hipotiroidism
- Anemie hemolitică, siclemie
- După chimioterapie şi radioterapie
- Psoriasis
- Deficienţă genetică de (G6PD) glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza.
b) Valori scăzute sub limita normală
- Sindrom Fanconi
- Boala Wilson
- Unele boli maligne (boala Hodgkin)
- Xantinuria (deficitul de xantinoxidaza)
Factori de interferenţă
- Stresul şi exerciţiile fizice intense pot determina creşteri tranzitorii ale nivelului de acid uric;
- Dietele bogate în purine (ficat, rinichi) determină creşterea nivelului de acid uric;
- Aspirina în doză mare scade nivelul de acid uric;
- Ceaiul şi cafeau determină scăderea nivelului de acid uric.