albumina (ser)

Definiţie

Albumina este proteina plasmatică cu ponderea cea mai mare în plasma sanguină. Are ca funcţie principală menţinerea presiunii colloid-osmotice intravascular şi în spaţiul extravascular. Evaluarea nivelului de albumină din plasmă se foloseşte pentru investigarea statusului nutriţional, a bolilor de ficat, a bolilor renale cu proteinurie, hemoragii, arsuri şi alte boli cornice.

Valori normale

Copii: 3,8-5,4g/dL sau 38-45g/L

Adulţi: 3,5-5,2g/dL sau 35-42g/L

Semnificaţie clinică

a) Valori crescute peste limita nomală

Singura situaţie în care apar creşteri peste valori normale ale albuminei plasmatice este deshidratarea (pierdere de apă din organism).

b) Valori scăzute sub limita normală

• Inflamaţii şi infecţii cronice
• Ciroza, boli de ficat, alcolism
• Sindrom nefrotic, boli renale
• Boala Crohn, colite
• Albuminemie congenitală
• Arsuri, boli severe de piele
• Insuficienţă cardiacă
• Malnutriţie, malabsorbţie, anorexie
• Boala Cushing, tireotoxicoza

Factori de interferenţă

1. Sarcina- creşterea volumului plasmatic în ultimul trimestru de sarcină poate arăta o falsă scădere a nivelului de albumină plasmatică;

2. Anticoncepţionalele orale şi alte medicamente;

3. Imobilizarea la pat pe perioade lungi de timp;

4. Rehidratarea rapidă, administrarea de soluţii perfuzabile intravenos.