anticorpi anti-mitocondrial

Definiţie şi caracteristici:

Acest test măsoară cantitatea de anticorpi anti-mitocondriali (AMA) din sânge. Producţia de AMA este asociată cu ciroza biliară primară (PBC), fiind o boală autoimună care cauzează inflamarea bilei in interiorul ficatului. Este întâlnită cel mai frecvent la femei între vârstele de 35 şi 60 de ani.

Citoza biliară primară blochează tractul biliar şi cauzează daune progresive la nivelul ficatuli. Aproximativ 90% a celor afectaţi de PBC vor avea concentraţii semnificative de anticorpi antimitocondriali.

Ce indică:

Testarea AMA se efectuează pentru a ajuta la diagnosticarea cirozei biliare primare (PBC). Se poate efectua singur sau împreună cu alţi anticorpi precum, anticoprii anti-nucleari (ANA) şi anticorpii anti fibră musculară netedă (ASMA) pentru a determina prezenţa cirozei biliare primare şi a distinge de alte afecţiuni care pot cauza daune ale ficatului legate de autoimunitate.

Când se efectuează:

AMA sau AMA - M2 se efectuează dacă pacientul este suspect de PBC. Acesta poate prezenta simptome precum: mărirea ficatului şi a splinei, oboseală, icter, senzaţatie de mâncărime. Mulţi pacienţi afectaţi de PBC nu prezintă nicin simptom.

Afecţiunea este adesea identificată deoarece pacientul prezintă un nivel ridicat al enzimelor ficatului (în special fosfataza alcalină).
Analiza AMA sau AMA - M2 poate fi efectuată împreună cu alte teste pentru a diagnostica şi/sau infirma alte cauze ale bolilor ficatului sau rănilor. Aceste cauze pot include: infecţii(precum hepatita virală), droguri, abuz de alcool, toxine, afecţiuni genetice şi hepatita autoimună.

Ce înseamnă rezultatele:

Când cantităţi semnificative ale AMA sau AMA - M2 sunt prezente în sânge, cea mai probabilă cauză este PBC.

Concentraţii scăzute ale AMA pot fi prezente la pacienţii cu hepatita cronică activă, hepatită autoimună, obstrucţie a bilei sau ficatului, infecţii precum sifilis sau infecţii hepatice acute. Poate fi prezent şi la cei cu alte tulburări autoimune precum Lupus eritematos sistemic, artrita reumatoidă, tiroidită.

Analiza AMA nu este utilizată pentru a diagnostica alte afecţiuni, dar prezenţa sa indică un anumit grad de activitate autoimună.
Concentraţiile AMA pot fi scăzute în cazul copiilor şi a celor cu sisteme imune compromise.