anticorpi anticardiolipinici IgM

Definiţie şi caracteristici:

Acest test detectează prezenţa anticorpilor anticardiolipinici IgM, produşi de sistemul imunitar ca răspuns la o ameninţare percepută asupra organismului. Aceste proteine sunt cea mai comună formă de anticorpi antifosfolipidici, sunt anticorpi dobândiţi şi ajută la controlarea capacităţii de coagulare a sângelui.

Atunci când sunt produşi anticorpi împotriva cardiolipinelor, se măreşte riscul de formare a cheagurilor de sânge atât în artere cât şi în vene.
Anticorpii anticardiolipinici sunt frecvent observaţi atunci când apar tulburări de autoimunitate, ca boala lupus eritematos sistemic (SLE). Pot apărea temporar la pacienţii cu infecţii acute, HIV / SIDA, unele tipuri de cancer, la cei care urmează tratamente cu fenitoină, penicilină şi procainamide sau la persoanele în vârstă.

Ce indică:

Testul pentru autoanticorpii cardiolipinici IgM este frecvent folosit pentru a ajuta în determinarea cauzelor unui episod neexplicat de tromboză, pierderi de sarcină recurente, trombocitoză. Poate fi efectuat pentru a ajuta în investigarea unui timp parţial activat de tromboplastină cu valori ridicate, mai ales în cazul în care pacientul prezintă simptome ce sugerează boala SLE sau alte dereglări de autoimunitate. Dacă rezultatele primelor teste nu sunt sugestive, se poate efectua un test pentru anticorpi cardiolipinici IgA.

Atunci când sunt detectaţi anticorpii IgM, acelaşi test se repetă de obicei la un interval de cel puţin 6 săptămâni pentru a determina dacă prezenţa lor este persistentă sau temporară.
În cazul pacienţilor cu o boală cunoscută de autoimunitate, dacă rezultatul testului este negativ, testul trebuie repetat în timp deoarece aceşti anticorpi pot apărea oricând.

Când se efectuează:

Testul de anticorpi anticardiolipinici se efectuează atunci când un pacient are simptomele unui episod trombotic, ca durere şi umflături ale extremităţilor, probleme de respiraţie sau dureri de cap. Poate fi efectuat pentru a ajuta în investigarea unui timp parţial activat de tromboplastină cu valori ridicate sau la femeile cu pierderi de sarcină recurente.

Atunci când sunt detectaţi anticorpii IgM, acelaşi test se repetă de obicei la un interval de cel puţin 6 săptămâni pentru a determina dacă prezenţa lor este persistentă sau temporară.
În cazul pacienţilor cu o boală cunoscută de autoimunitate, atunci când sunt detectaţi aceşti anticorpi, testul trebuie repetat în timp pentru a monitoriza evoluţia lor.

Ce înseamnă rezultatele:

Un rezultat negativ înseamnă că anticorpii anticardiolipinici IgM nu sunt prezenţi la momentul respectiv. Deoarece aceste proteine sunt cea mai comună formă de anticorpi antifosfolipidici, nu este neobişnuit să apară temporar datorită unor infecţii sau unui medicament (drog), sau la persoanele mai în vârstă.
Concentraţiile mici sau moderate de anticopri detectate în aceste cazuri sunt de obicei nesemnificative, dar trebuie examinate împreună cu simptomele pacientului şi alte informaţii clinice.
Concentraţii moderate sau crescute a acestor anticorpi ce persistă la repetarea testului după 6 săptămâni, sugerează o prezenţă continuă a anticorpilor respectivi.