anticorpi antinucleari

Definiţie şi caracteristici:

Testul medical ANA identifică prezenţa anticorpilor antinucleari (ANA) în sânge. ANA reprezintă un grup de anticorpi speciali, produşi de către sistemul imunitar al unei persoane, atunci când organismul nu reuşeşte să distingă între elemente proprii şi cele străine.

Aceşti autoanticorpi atacă celule proprii organismului, provocând simptome cum ar fi inflamarea ţesuturilor şi organelor, dureri musculare şi de articulaţii, oboseală.
Prezenţa anticorpilor antinucleari este un semn al procesului autoimunitar , fiind asociată cu mai multe tulburări de autoimunitate, dar sunt cel mai frecvent observaţi în boala lupus eritematos sistemic (SLE).

Ce indică:

Testul ANA este folosit pentru a descoperi diferitele dereglări de autoimunitate şi, cel mai des, în diagnosticul bolii lupus eritematos sistemic (SLE). În funcţie de simptomele pacientului şi de diagnosticul suspectat, acest test poate fi efectuat alături de unul sau mai multe teste de autoanticorpi. Se pot efectua şi alte teste de laborator asociate cu inflamaţiile, cum ar fi Proteina C-reactivă sau ESR. Testul ANA poate fi urmat de o serie de alte teste ce sunt considerate ca un subset al testului general ANA şi care sunt folosite împreună cu istoria clinică a pacientului pentru a elimina dignosticul unei alte boli de autoimunitate.

Când se efectuează:

Testul se efectuează atunci când pacientul prezintă simptome asociate cu SLE sau alte boli de autoimunitate. Se foloseşte şi în cazul în care pacientul a fost diagnosticat cu o anumită boală de autoimunitate iar doctorul suspectează dezvoltarea unei boli adiţionale de autoimunitate. Pacienţii pot avea diferite simptome, printre care : febră, dureri de articulaţii, oboseală şi/sau urticarii nexplicate care se pot schimba de-alungul timpului.

Ce înseamnă rezultatele:

Rezultatele testului ANA pot indica valori scăzute, caz în care se consideră negative, pe când valorile mari (de exemplu 1:320) sunt pozitive şi indică o concentraţie mare de anticorpi antinucleari.
Rezultatul pozitiv al testului poate sugera o boală de autoimunitate dar sunt necesare şi alte teste pentru a ajuta în stabilirea diagnosticului. Există şi cazuri, deşi rar întâlnite, în care testul poate avea un rezultat pozitiv deşi pacientul nu are boli de autoimunitate. Aceste cazuri sunt mai des întâlnite pe măsura înaintării în vârstă a pacienţilor.

De asemenea, testul poate fi pozitiv înaintea apariţiei simptomelor clinice specifice bolilor autoimunitare. Astfel, doctorul trebuie să urmărească evoluţia stării pacientului pentru a detecta apariţia eventualelor simptome.
Aproximativ 95% dintre pacienţii bolnavi de SLE au rezultate pozitive ale testului ANA. Atunci când aceste rezultate sunt însoţite de simptome clinice (artrită, iritaţii, etc) diagnosticul poate fi stabilit.

Alte boli în care rezultatele testului ANA pot fi pozitive sunt:

• Boala lupus determinată de droguri (medicamente);
• Sindromul Sjögren (totuşi, un rezultat negativ al testului ANA nu elimină posibilitatea acestei boli);
• Întărirea pielii (restrânsă sau răspândită);
• Boala Raznaud, artrite reumatoide, inflamarea unor muşchi, boli de ţesut şi alte boli de autoimunitate.

În general, pentru diagnosticarea bolii SLE sau a altor boli de autoimunitate, doctorii trebuie să ţină cont de rezultatul testelor, de simptome şi de istoria medicală a pacientului.

Un rezultat negativ al testului ANA face ca probabilitatea existenţei bolii SLE să fie foarte mică. Se poate recomanda repetarea testului după un interval de timp .
În afara câtorva cazuri foarte rare, atunci când rezultatul testului ANA este negativ, nu sunt necesare investigaţii suplimentare pentru autoanticorpi.