antitrombina III

Definiţie şi caracteristici:

Testul antitrombină măsoară modul de funcţionare şi cantitatea de antitrombină, o proteină care ajută la coagularea sângelui. Când un vas de sânge este afectat, organismul activează o serie de factori de coagulare (într-un proces numit cascada de coagulare) ducând la realizarea unui cheag pentru a preveni pierderea de sânge.

Antitrombina ajută la reglementarea acestui proces, restricţionând acţiunea mai multor factori (trombina şi factorii X, IX, XI, XII) pentru a încetini procesul şi pentru a preveni o coagulare excesivă sau nepotrivită.

Dacă un pacient prezintă o deficienţă de antitrombină dobândită ereditar, acesta este expus la crize de tromboză. Există două tipuri de deficienţă de antitrombină: tipul 1, care este produs de antitrombina normală, dar cantitatea efectuată este insuficientă; tipul 2, unde există o productie suficientă de antitrombină, dar procesul are un caracter disfuncţional. Aceste tipuri pot fi identificate, diferenţiate şi evaluate folosindu-se două teste de antitrombină:

• Testul pentru verificarea activităţii de antitrombină
• Testul pentru verificarea antigenului de antitrombină care măsoară cantitatea curentă a hormonului

Ce indică:

Testul antitrombină este realizat pentru a determina cauza apariţiilor recurente de crize trombotice şi pentru evaluarea funcţionării hormonului.
Dacă activitatea antitrombinei este scăzută, atunci se efectuează testul efectuat pentru a determina cantitatea prezentă a hormonului. Ocazional, ambele teste sunt repetate pentru a confirma rezultatele obţinute.

Cum se foloseşte:

Testul antitrombină III este, în primul rând, efectuat împreună cu alte teste pentru dereglările de hipercoagulare, pentru a investiga cauza trombozei venoase repetate.

Testarea aceasta se utilizează înaintea ţesutului antigen, pentru a evalua dacă este normală cantitatea totală de antitrombină funcţională.
Activitatea poate să scadă cu deficienţele antitrombice, atât de tipul 1 cât şi 2, astfel încât acest test poate fi folosit ca o protecţie specială pentru amble. Dacă activitatea antitrombina este scăzută, atunci, ţestul de antigen antitrombină este executat pentru a determina cantitatea de antitrombină prezentă.

Dacă este detectată o deficienţă, ambele teste sunt repetate la o data ulterioară pentru a confirma constatarea din test.
Testarea mai poate fi folosită şi pentru a evalua pacienţii care nu răspund normal la tratamentul cu heparină.

Când se efectuează:

Testul antitrombină III este efectuat, împreună cu alte teste pentru coagulare (Anticoahulantul lupic, Proteina C, Proteina S) atunci când un pacient a suferit o criză trombotică şi nu urmează un tratament specific.

Cantitatea de antitrombină ar trebui să fie măsurată după ce a fost tratat, în prealabil, un cheag de sânge pentru a nu afecta rezultatele testului.

Testarea poate fi efectuată pentru un pacient care nu răspunde conform aşteptărilor la tratamentul cu heparină anticoagulantă, atunci când, de obicei, sunt necesare doze crescute de heparină pentru a atinge nivelul dorit de anticoagulant.

O activitate scăzută a antitrombinei, precum şi cantităţi scăzute ale antigenului antitrombina sugerează o deficienţă de antitrombină tip 1. În acest caz, activitatea este scăzută datorită faptului că există mai puţină antitrpombină disponibilă pentru a participa la reglarea coagulării.

Activitatea redusă a antitrombinei şi niveluri normale ale antigenului sugerează două tipuri de deficienţe. Acest lucru înseamnă că antitrombina este suficientă, dar nu în limitele normale.