bilirubina indirectă (neconjugată)

  • Denumirea ştiinţifică: Bilirubina indirectă (neconjugată)
  • Altă denumire: TBIL I

Definiţie şi caracteristici:

Bilirubina este un pigment galben-portocaliu ce se găseşte în bilă. Celulele roşii (hematiile) se degradează în sânge după 120 zile, timp în care hemoglobină pătrunde în bilirubină. O cantitate de aproximativ de 250-350 mg de bilirubină este produsă zilnic, la un adult normal, din care 85% provine din celule roşii bătrâne sau afectate, împreună cu cantitatea rămasă din măduva spinării sau ficat.

Bilirubina indirectă (neconjugata) este transportată la ficat, unde zaharuri sunt adăugate la acesta pentru a o transforma într-o substanţă solubilă, denumită bilirubină directă (conjugată).

Ce indică:

Când nivelurile bilirubinei sunt ridicate, apare icterul, fiind necesară testarea pentru a-i determina cauzele. O cantitate prea mare a bilirubinei poate însemna că se produce prea mult, că ficatul nu este capabil să elimine bilirubina normal datorită unor blocaje ale canalelor bilei, ca urmare a cirozei, a hepatitei cronice sau probleme moştenite cu privire la procesarea bilirubinei.

Niveluri crescute ale bilirubinei pot apărea la nou-născuţi, la 1-3 zile de la naştere, purtând numele de icter fiziologic al nou - născutului. În primele 24 de ore de viaţă, aproape 50% din cei născuţi la temen şi un număr şi mai mare din cei prematuri, pot avea un nivel ridicat al bilirubinei doarece, după naştere, începe înşăturarea excesului de celule roşii cu care copilul s-a născut, iar ficatul, nefiind complet dezvoltat, este incapabil să proceseze bilirubina în exces. Aceasta situaţie, în mod normal, se rezolvă de la sine în câteva zile.

În cazul adulţilor şi copiilor mai mari, bilirubina este măsurată pentru a diagnostica şi/sau monitoriza boli ale ficatului, precum: ciroza, hepatita, pietrele.

Când se efectuează:

Testul se efectuează îmreună cu alte examinări ( fosfatază alcalină , TGO,TGP ) atunci când pacientul prezintă simptome ale afecţiunii ficatului sau în cazul apariţiei icterului.

Analiza poate fi efectuată când pacientul:

  • prezintă semne ale icterului
  • consumă cantităţi excesive de alcool
  • este suspect de consum de droguri
  • a fost expus la virusul hepatitei

Alte simptome care pot apărea sunt:

  • urină de culoare închisă
  • stări de vomă/ameţeli
  • durei abdominale şi/sau umflaturi
  • oboseală şi stare de rău general

Ce înseamnă rezultatele:

Nou - născuţi: bilirubina în exces distruge celulele de dezvoltare ale creierului şi poate cauza retardare mentală, disabilităţi de citire şi înţelegere, pierderi ale auzului, probleme în mişcarea ochilor. Este important ca nivelul bilirubinei să nu crească prea mult; când acest lucru se întâmplă este necesară aplicarea unui tratament. Acest exces poate fi rezultat al distrugerii celulelor roşii ale sângelui ca urmare a incompatibilităţii dintre mamă şi copil.

Adulţi şi copii: nivelul de bilirubină poate identifica problemele hepatice sau monitoriza progresul icterului. Creşterea bilirubinei totale sau neconjugate poate fi rezultat al anemiilor sau reacţiilor la transfuzii.

Nivelurile scăzute nu reprezintă un motiv de îngrijorare, de aceea nu sunt monitorizate.

Alte informaţii:

Deşi bilirubina poate fi toxică pentru dezvoltarea creierului nou - născuţilor, niveluri crescute în cazul adulţilor şi copiilor mai mari nu prezintă aceleaşi ameninţări, dar indică prezenţa unei afecţiuni care trebuie evaluată şi tratată.