calciu ionic

Definiţie

Cea mai mare cantitate de calciu din organism (99%) se găseşte în oase şi în dinţi, constituind un rezervor uriaş pentru menţinerea nivelului calciului seric. 50% din cantitatea de calciu plasmatic, se găseşte sub formă de calciu ionic (forma liberă), restul se găseşte sub formă legată de proteine. Calciul ionizat participă la procesele de contracţie musculară, transmitere nervoasă şi hemostază. Determinarea calciului ionic este necesară în intervenţiile chirurgicale care necesită transfuzii masive de sânge citratat, în monitorizarea afecţiunilor renale, transplant renal, hemodializa, hiperparatiroidism, hipoparatiroidism, pancreatite şi tumori maligne.

Valori normale

Chimie umedă (Olympus)
Adulţi: 3,8-5,1 mg/dl

Chimie uscată (Vitros FS)
Adulţi: 3,8-5,1 mg/dl

Semnificaţie clinică

Valori crescute peste limitele normale

• Hiperparatiroidism
• Tumori ectopice cu secreţie similară hormonului PTH
• Administrare de vitamina D în cantităţi crescute
• Tumori maligne

Valori scăzute sub limitele normale

• Administrarea de bicarbonat pentru controlul acidozei metabolice
• Hiperventilaţia pentru controlul presiunii intracraniene crescute determină creşterea calciului ionizat, dar calciul total poate rămâne normal
• Pancreatita acută
• Hipoparatiroidism
• Deficit de vitamina D
• Deficit de magneziu
• Sindromul de şoc toxic

Valori critice ale calciului ionizat

• Valori < 2 mg/dl pot cauza tetanie
• Valori > 7 mg/dl pot duce la comă

Factori de interferenţă

1. Diureticele tiazidice scad excreţia urinară de calciu şi determină valori crescute ale calcemiei.
2. Acidoza (ph scăzut) sau alcaloza (ph crescut) influenţează valorile calciului ionic.
3. Suplimentele de calciu administrate înainte de recoltare vor determina valori fals crescute ale calcemiei.
4. Hiperfosfatemia, secundară administrării excesive de laxative, determină valori scăzute ale calcemiei.