complement 4

Definiţie şi caracteristici:

Sistemul complementar reprezintă un set de proteine care circulă prin sânge, acestea acţionând împreună pentru a determina răspunsurile imune şi inflamatorii ale organismului. Rolul principal este de a distruge substanţe străine, precum sunt bacteriile şi viruşii.
Există nouă proteine primare complementare, de la C1 până la C9.

Sistemul complementar este parte a sistemului imunitar înnăscut al organismului uman. Spre deosebire de sistemul imunitar dobândit, care produce anticorpi ce protejează organismul împotriva anumitor ameninţări, sistemul imunitar înnăscut este nespecific şi poate răspunde rapid la substanţe străine. Nu necesită o expunere avansată la un microorganism sau substanţă invadatoare şi nu memorează episoade precedente.
Ca parte a sistemului imunitar înnăscut, sistemul complementar a evoluat astfel încât poate recunoaşte un complex de antigen-anticorpi (complex imunitar), anumite structuri şi polizaharide (complex de carbohidraţi) găsite pe membrana exterioară a microorganismelor şi a altor celule străine.

Deficienţele sau anormalităţile dobândite sau moştenite în una sau mai multe componente complementare pot afecta în mod ostil integritatea şi funcţionarea sistemului imunitar. Deficienţele mai pot apărea şi din cauza producerii scăzute sau folosirii crescute a uneia dintre proteinele complementare.

Analizele specifice pentru aceste proteine măsoară cantitatea şi funcţionalitatea acestora. Proteinele pot fi analizate individual sau împreună, pentru a determina dacă sistemul funcţionează normal. C3 şi C4 sunt analizele cele mai frecvente. Activitatea complementara totală (CH50 sau CH100) poate fi măsurată dacă doctorul suspectează o deficienţă ce nu este măsurabilă cu C3 sau C4. Dacă aceste teste au rezultate în afara limitelor normale, atunci fiecare din cele 9 componente complementare poate fi măsurat individual .

Ce indică:

Analiza C4 este efectuată pentru a determina dacă există deficienţe sau anomalii în cadrul acestui sistem de proteine care poate determina diferite afecţiuni sau boli la un pacient. Activitatea complementară totală (CH50 sau CH100) poate fi testată pentru a verifica integritatea întregii căi complementare clasice.
Aceste teste se efectuează pentru a diagnostica cauza infecţiilor recurente cu microbi, angioedeme sau inflamaţii. Pot fi folosite pentru a ajuta în diagnosticarea şi monitorizarea bolilor de autoimunitate acute sau cronice, cum ar fii lupus erythematosus sistemic (SLE), dar şi în cazul bolilor conexe sistemului imunitar: glomerulonephritis (o boală de rinichi), boli ale serului, artrită reumatoidă şi vascularizare (inflamarea unui vas de sânge).

Când se efectuează:

Analiza C4 se efectuează atunci când pacientul prezintă inflamaţii sau edeme inexplicabile, sau în cazul simptomelor unei tulburări de autoimunitate cum este SLE. Poate fi efectuat şi atunci când doctorul suspectează cazul unei boli conexe complexului imunitar, caz în care se doreşte verificarea sistemului complementar.
C3 şi C4 sunt analizele cel mai des folosite. Atunci când activitatea complementară totală (CH50 sau CH100) este anormală, se efectuează teste individuale pentru componentele complementare pentru a determina care dintre acestea sunt deficiente sau anormale.
Dacă o boală acută sau cronică este diagnosticată, sau pentru monitorizarea acestei boli, testele pentru componentele complementare se folosesc pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra gravităţii bolii respective (presupunând că boala este legată de scăderea nivelului de proteine complementare).

Ce înseamnă rezultatele:

Nivelul de proteine complementare poate fi scăzut datorită unei deficienţe moştenite (cazuri relative rare) sau datorită creşterii consumului de astfel de proteine. Această deficienţă moştenită duce de obicei la o frecvenţă a infecţiilor recurente cu microbi sau la diferite boli de autoimunitate. Dacă deficienţa este cauzată de o anumită boală, nivelul acestor proteine va reveni la normal o dată cu vindecarea.

Nivelul scăzut de proteine complementare se poate întalni în cazul următoarelor afecţiuni:
• infecţii recurente cu microbi;
• boli de autoimunitate (incluzând SLE);
• angioedema moştenită;
• angioedema dobândită;
• diferite tipuri de afecţiuni ale genunchiului;
• malnutriţie;
• septicemie;
• boli ale complexului imunitar.

Nivelul proteinelor complementare este de obicei crescut, alături de alte tipuri de proteine, în timpul inflamaţiilor acute sau cronice. Toate acestea revin de obicei la un nivel normal o dată ce boala este vindecată.