Cortisol

Definiţie şi caracteristici:

Cortisolul este un hormon produs de glandele suprarenale, a cărui secreţie este stimulată de ACTH (hormonal adrenocorticotropic) - hormon produs de glanda pituitară - un organ de dimensiuni mici localizat sub masa cerebrală. Cortisolul are diverse roluri în organism: ajută la arderea proteinelor, glucozei şi a lipidelor, menţine tensiunea arterială şi reglează activitatea sistemului imunitar.

Cantitatea de cortisol este secretată după un anumit pattern zilnic: în primele ore ale dimineţii are un nivel crescut, valoarea maximă este atinsă în jurul orei 8, iar după-amiaza nivelul scade; acest pattern poartă denumirea de variaţie diurnă sau ritm circadian şi îşi schimbă periodicitatea în cazul dereglărilor de activităţi cotidiene (lipsa somnului în timpul nopţii şi dormitul după-amiaza).

Cantităţile dereglate de cortisol pot cauza simptome fără o specificitate aparte, cum ar fi: pierderea în greutate, slăbiciunea muşchilor, oboseală, presiune arterială scazută şi dureri abdominale. Câteodată, o producţie scăzută a hormonului combinată cu factorul de stres determină o criză suprarenală ce necesită supraveghere medicală imediată.

Un nivel ridicat de cortisol cauzează creşterea tensiunii arteriale, a glicemiei, apariţia obezităţii, sensibilitatea pielii, vergiturii vineţii pe abdomen, slăbiciune musculară şi osteoporoză.

Ce indică:

Testul de cortisol, realizat din sânge şi urină, se efectuează pentru diagnosticarea sindromului Cushing şi a bolii Addison, disfuncţionalităţii grave ale glandelor endocrine. Anumiţi medici folosesc saliva ca probă pentru efectuarea tesului, atât pentru sindromul Cushing cât şi pentru depistarea dereglărilor ce pot fi cauzate de stress. Însă cele mai uzuale teste de cortisol sunt realizate din urină şi salivă, în special pentru cazurile de exces al hormonului.

Odată cu depistarea unei concentraţii anormale de cortisol, medicul vă recomandă efectuarea unor teste adiţionale pentru a confirma excesul sau deficitul şi pentru determinarea cauzei.

Dexamethasone Suppression

În caz de exces al cortisolului, medicul poate recomanda un test de dexamethasone suppression pentru a determina dacă această cauză are legatură cu nivelul crescut de ACTH. Testul presupune administrarea oarală de dexamethasone (a synthetic glucocorticoid), urmată de măsurarea nivelului de cortisol din sânge şi urină. Dexamethasone reprimă producerea de ACTH şi o scade pe cea de cortisol în cazul în care factorul acestui exces are legătură cu glanda pituitară.

În ceea ce priveşte dozarea medicamentului, există mai multe variante dar acesta se administrează de obicei o dată la fiecare 6 ore cu 2 sau 4 zile înainte de colectarea sângelui sau a urinei. Separat, se colectează urina de 24 ore înainte şi pe toată perioada testării, iar apoi probele de sânge şi urină pentru cortisol sunt măsurate şi analizate.

Stimularea de ACTH

Dacă rezultatele testelor iniţiale de sânge şi/sau urină indică un nivel insuficient de cortisol, medicul poate recomanda efectuarea unui test pentru stimularea de ACTH. Acest test presupune măsurarea concentraţiei de cortisol din sânge înainte şi după injectarea de ACTH sintetic. Dacă glandele suprarenale/endocrine funcţionează la parametrii normali, atunci nivelurile de cortisol vor creşte odată cu stimularea de ACTH. În caz contrar, valorile de cortisol vor fi limitate.

Există şi o altă modalitate de efectuare a acestui test (1-3 zile) ce se realizează pentru a diferenţia deficitul glandelor suprarenale/endocrine de cel al glandei pituitare.

Când se efectuează:

Testul de cortisol este recomandat atunci când pacientul prezintă simptome ale sindromului Cushing (obezitate, slăbiciune musculară) sau ale bolii Addison (slăbiciune, oboseală, creşterea concentraţiei de pigmentare a pielii).

Testele de suprimare sau stimulare sunt efectuate atunci când rezultatele examinărilor iniţiale nu se afla în parametrii normali. Testul de cortisol este realizat la anumite intervale de timp atunci când pacientul urmează sau a urmat un tratament pentru sindromul Cushing sau Addison, pentru a monitoriza eficienţa tratamentului.

Ce înseamnă rezultatele:

În cazul pacienţilor sănătoşi, nivelul cortisolului este foarte scăzut înainte de culcare şi foarte crescut dimineaţa. Sindromul Cushing face să dispară această regulă.

Niveluri crescute sau normale ale cortisolului ce nu scad în timpul zilei pot sugera o supraproducţie a acestuia. Dacă glandele adrenale sunt supra-active, pacientul poate prezenta sindromul Cushing cu simptome şi semne cauzate de expunerea prelungită la efectele unei cantităţi prea mari de cortisol. Se pot întâlni şi în cazul pacienţilor care îşi administrează medicamente, precum cele pentru tratarea astmului. Dacă este prezentă o cantitate insuficientă de cortisol şi pacientul răspunde unui teste de stimulare a ACTH, problema se datorează producerii insuficiente de ACTH de către pituitare. Dacă nivelurile de cortisol nu răspund testului de stimulare a ACTH, problema se datorează glandelor adrenale.

În situaţia în care glandele adrenale sunt inactivedatorită daunelor adrenale sau producţiei insuficiente de ACTH, pacientul suferă de insuficienţă adrenală. Dacă producţia scăzută de cortisol se datorează daunelor adrenale, pacientul poate suferi de boala Addison. Odată identificată sau asociată cu glanda pituitară, adrenală, anormalitatea poate fi măsurată cu ajutorul testelor CT sau MRI, teste care localizează sursa excesului şi evaluează daunele apărute la nivelul glandelor.

Alte informaţii:

Sarcina, stresul fizic şi emoţional, boala, pot duce la creşterea nivelurilor cortisolului. Acestea pot creşte şi ca rezultat al hipertiroidismului sau obezităţii, precum şi ca efect al medicamentelor ca: hidrocortison, spironolacton şi contracptivelor orale. Hipotiroidismul poate determina scăderea nivelurilor cortisolului, precum si medicamentele ca : hotmonii steroizi.