d.dimer

Definiţie şi caracteristici:

Atunci când o venă sau arteră este afectată şi începe să sângereze, o succesiune de paşi şi factori de coagulare ("cascadă de coagulare") sunt activaţi de către organism pentru a limita sângerarea. În timpul acestui proces, sunt produse anumite fibre ale proteinei denumită fibrină. Aceste fibre se întrepâtrund pentru a forma o reţea de fibrină care captează trombocitele şi ajută la formarea cheagurilor de sânge în jurul rănii.

După vindecarea rănii, organismul foloseşte o proteină numită plasmină, pentru a sparge cheagul de sânge în fragmente mici - numite produse de degradare ale fibrinei (FDP) - , astfel încât acestea să poată fi eliminate. Unul dintre aceste particule fragmentate se numeşte D. Dimer. Acesta este în mod normal insesizabil în sânge şi este produs numai după ce cheagurile au fost formate şi se află în procesul de fragmentare.

Ce indică:

Testele D-dimer sunt efectuate, împreună cu alte teste de laborator şi de imagistică, pentru a ajuta la diagnosticarea şi monitorizarea factorilor care cauzează hipercoagularea sângelui. Unul dintre factorii cel mai des întâlniţi este DVT (Deep Vein Thrombosis), care determină formarea cheagurilor de sânge în cele mai profunde vene ale corpului, cel mai frecvent în picioare. Aceste cheaguri pot creşte foarte mult şi blochează de fluxul de sânge din picioare, cauzând inflamaţie, dureri şi afecţiuni ale ţesuturilor.

Aceste cheaguri pot apărea şi în alte zone decât venele picioarelor; de exemplu, cheagurile din arterele coronare cauzează infarctul miocardic. Cheagurile se mai pot forma pe aliniamentul inimii sau în valve, mai ales în cazurile în care inima bate cu iregularitate sau când valvele sunt distruse.

Cheagurile se mai pot forma în arterele mari ca rezultat al pagubelor suferite în urma arteroscrelozei. Părţi din aceste cheaguri se pot desprinde şi astfel cauza un embolus care blochează artera dintr-un organ, precum creierul sau rinichii. Măsurarea D-Dimer mai poate fi folosită pentru a detecta cheaguri în alte părţi ale corpului.

De asemenea pot fi folosite împreună cu alte teste pentru a ajuta la diagnosticarea DIC (Coagularea intravasculară diseminată).

Când se efectuează:

Testele D-dimer sunt recomandate atunci când un pacient prezintă simptome de DVT, cum ar fi dureri de picioare, sensibilitate, umflături, depigmentarea pielii sau simptome de embolism pulmonar (respiraţie greoaie, tuse, dureri în piept). Testul D-dimer este deosebit de util atunci când medicul consideră că pacientul suferă de alte afecţiuni în afara simptomelor mai sus amintite sau atunci când prezintă tulburări de coagulare a sângelui.

Când un pacient prezintă simptoame ale DIC, precum sângerări ale gingiilor, greaţă, stări de vomă, dureri abdominale şi musculare severe, atacuri de inimă etc. Un test D-dimer poate ajuta la monitorizarea progresului în cazul tratamentului pentru DIC.

Alte informaţii:

Terapia anticoagulare poate cauza un fals rezultat negativ al D-dimer. Există mai multe metode de testare a D-dimer: cele care produc rezultate cantitative sunt testate în laborator, iar cele care sunt de ordin calitativ sunt testate la domiciliul pacientului.
Concentraţia D-dimer poate creşte la cei mai în vârstă, iar rezultate fals-pozitive pot fi văzute împreună cu niveluri crescute ale factorilor reumatoidali.