Factor Rh - Waaler Rose

  • Denumirea ştiinţifică: Factor Reumatodoid

Definiţie şi caracteristici:

Acest test depistează şi măsoara factorul reumoatoid (RF) din sânge. RF este un autoanticorp, o proteină IgM (imunoglobulina M) care este produsă de către sistemul imunitar al organismului. Autoanticorpii atacă de obicei ţesutul propriu pacientului, identificându-l în mod greşit ca fiind de provenienţă străină.

Testul RF este sensibil dar nespecific. Este asociat îndeaproape cu Artrita Reumatoidă (RA) dar mai poate fi prezent într-o gamă largă de alte dereglări de autoimunitate, cum ar fi Sindromul Sjogren, în unele infecţii virale şi bacteriale persistente; poate fi găsit chiar şi la persoanele sănătoase, dar într-o proporţie foarte mică.

Ce indică:

Analiza pentru factorul reumatoid (RF) se efectuează, în principal, pentru a ajuta la diagnosticarea poliartritei reumatoide sau pentru a diferenţia diversele forme de artrită şi cauze medicale care provoacă simptomele de dureri articulare, inflamare şi rigiditate a articulaţiilor. Testul poate fi efectuat împreună cu alte teste legate de autoimunitate, cum ar fi CRP, ESR şi CBC pentru a evalua celulele de sânge ale organismului.

Un alt test, CCP , poate fi efectuat pentru a detecta artrita reumatoidă în stadiile iniţiale, în cazul în care RF este negativ. De asemenea, testul RF poate fi efectuat alături de teste ca anti-SSA şi anti-SSB pentru a diagnostica Sindromul Sjogren.

Când se efectuează:

Testul de RF poate fi efectuat atunci când un pacient prezintă următoarele simptome: dureri, căldură, umflare şi rigiditate în articulaţii, noduli subcutanaţi şi, dacă boala a progresat, se pot descoperi la razele X umflături ale articulaţiilor şi pierderi de cartilaje şi oase.
Testul RF poate fi repetat atunci când primul test este negativ dar simptomele persistă.

De asemenea, se poate efectua testul atunci când un pacient are simptome sugerând sindromul Sjögren de genul : gură foarte uscată, ochi uscaţi, piele uscată şi dureri de articulaţii si muşchi.
Simptomele pot fi mixe atunci când pacientul poate avea mai multe boli de autoimunitate. Pacienţii cu RA sau Sindromul Sjogren pot avea şi alte boli de ţesut conjunctiv.

Ce înseamnă rezultatele:

La pacienţii cu simptome şi semne clinice de artrită reumatoidă, prezenţa unei concentraţii semnificative de Factor Reumatoid arată că este foarte probabil să aibă RA.
La pacienţii cu simptome de sindromul Sjögren, prezenţa unei concentraţii semnificative de Factor Reumatoid indică probabilitatea de a avea acest sindrom.

Un rezultat negativ al acestui test nu elimină posibilitatea bolii RA sau a sindromului Sjögren. Aproximativ 20% din pacienţii cu RA sau cu sindromul Sjögren au rezultate negative ale testului în mod persistent sau pot avea concentraţii mici de RF.

Un rezultat pozitiv al testului poate fi văzut chiar şi la pacienţii sănătoşi şi la pacienţii cu boli ca: endocarditis, lupus, tuberculoza, sifilis, sarcoidosis, cancer,infecţii virale, boli ale ficatului, plămănilor sau rinichiului. Testul RF nu se foloseşte pentru a diagnostica sau monitoriza aceste afecţiuni.