Definiţie şi caracteristici:
Feritina este o proteină situată în interiorul celulelor , eliberată în cantităţi mici, care stochează fier pentru a fi folosit de organism. Fierul mai este stocat sub formă de hemosiderină, un complex alcătuit din fier, proteine şi alte substanţe, fierul şi hemosiderină găsindu-se în primul rând în ficat, dar şi în măduva spinării splină şi masa musculară. În general, la un pacient sănătos, cea mai mare cantitate de fier este adunată sub formă de feritină (70% pentru bărbaţi, 80% pentru femei), diferenţa fiind reprezentată de hemosiderină.
Ce indică:
Testarea feritinei este realizată pentru a vedea cât de mult fier a depozitat organismul pentru utilizările viitoare. Acest test este efectuat, în mod normal, împreună cu cel pentru măsurarea fierului şi TIBC (Total iron-binding capacity), pentru a afla nivelul fierului din sânge. Acest test este cel mai bun pentru depistarea deficienţei sau supraîncărcării de fier.
Când se efectuează:
Testul acesta se face în urma diagnosticării pacientului cu anemie(nivelul hematocristului şi al hemoglobinei este scazut), dar şi pentru un nivel de fier peste limita normală-haemochromatosis. Testarea poate fi efectuată şi în cazul în care medicul suspectează o supraîncărcare cu fier.
Ce înseamnă rezultatele:
Nivelul feritinei este scăzut în cazul pacienţilor cu deficienţă de fier şi crescut în cazul celor cu hemocromatoză, boală genetică în care este absorbit prea mult fier, a celor cu inflamaţii, boli ale ficatului, anumite tipuri de cancer, sau care au suferit transfuzii multiple.
Alte informaţii:
Feritina se regăseşte în interiorul celulelor şi într'o proporţie mai mică, în sânge. Când există daune la nivelul organelor ce conţin feritină(ficatul, splina, măduva osoasă), nivelul feritinei poate să crească chiar dacă nivelul total al fierului din organism este normal.
Nivelurile feritinei pot ajuta mai puţin în cazul persoanelor care suferă de boli ale ficatului, infecţii cronice, cancer sau boli autoimune.