glucoza (ser, urină, lcr)

Definiţie şi caracteristici:

Glucoza reprezintă un tip de zahăr, fiind principala sursă de energie a organismului.

Carbohidraţii proveniţi din alimentele consumate sunt transformaţi în glucoză, absorbititi de intestinul subţire pentru a intra apoi în circulaţia sângelui. Majoritatea celulelor corpului au nevoie de glucoză pentru producerea de energie, excepţie făcând creierul şi celulele sistemului osos a căror funcţionare se produce atunci când nivelul glucozei rămâne peste un anumit nivel. Această necesitate a glucozei depinde de existenţa insulinei, hormon produs de pancreas, cu rol de a dirija şi transporta glucoza în celule, dar şi de a transmite organismului să stocheze excesul de glucoză sub formă de glicogen şi/sau trigliceride în celulele adipoase. Din acest motiv glucoza şi insulina reprezintă nişte substanţe vitale.

De obicei nivelul glucozei creşte uşor după fiecare masă, iar insulina este secretată tocmai pentru a-l reduce. În cazul în care acest nivel scade foarte mult, aşa cum se întâmplă între mese sau după un efort fizic, glucagonul (hormon pancreatic) este secretat pentru a-i transmite ficatului să readucă o parte din glicogen în glucoză, crescând astfel nivelul glucozei din sânge.

Dacă echilibrul glucoză/insulină este destabilizat , organismul încearcă să-l readucă la normal atât prin creşterea producţiei de insulină cât şi prin excretarea glucozei în urină. Cele două forme ale dezechilibrului glicemiei, hiperglicemia şi hipoglicemia pot pune în pericol viaţa cauzând disfuncţionalităţi ale organelorinterne, ale creierului sau comă, putând duce până la deces. Hiperglicemia cronică poate produce în timp afecţiuni ale rinichilor, ochilor, inimii vaselor de sânge şi sistemului osos, iar hipoglicemia cronică afectează creierul şi sistemul nervos. În anumite cazuri, femeile pot dezvolta hiperglicemie în timpul sarcinii, ducând până la diabet gestaţional. Netratată, această afecţiune provoacă sarcini în care nou-născuţii au dimensiuni peste limita normală şi cu un nivel scăzut al glucozei.

Ce indică:

Testarea glicemiei se efectuează pentru a măsurarea cantităţii de glucoză din sânge, pentru a detecta atât hipoglicemia, cât şi hiperglicemia, pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului, a monitoriza nivelurile.

Glicemia poate fi măsurată dimineaţa(bazală, à jeune), la întâmplare(în orice moment), după mese şi/sau ca parte a unui test oral de toleranţă la glucoză(OGTT/GTT). Majoritatea femeilor însărcinate sunt testatea, între săptămânile 24 şi 28 de sarcină, în vederea depistării diabetului gestaţional, formă temporară a hiperglicemie. Persoanele care suferă de diabet trebuie să-şi monitorizeze nivelurile glicemiei de mai multe ori pe zi pentru a determina cât de mult scade sau creşte sub limitele normale. În cazul pacienţilor suspectaţi de hipoglicemie, nivelurile glucozei se măsoară pentru a confirma diagnosticul.

Când se efectuează:

Glicemia se efectuează pentru pacienţii care prezintă diabet şi prediabet sau pentru cei în a căror familie au existat aceste cazuri; pentru persoanele supraponderale, dar şi pentru cei care au depăşit vârsta de 40-45 ani.

De asemenea, se mai efectuează atunci când sunt depistate simptome ale hiperglicemiei (sete puternică, urinare frecventă, oboseală, vedere înceţoşată, vindecarea dificilă a rănilor) sau ale hipoglicemiei (transpiraţie, senzaţie de foame, tremur, anxietate, stare de confuzie, vedere înceţoşată).

Alte cazuri de realizare a testului mai pot fi pentru situaţii de urgenţă, leşin sau pierderea cunoştinţei, dacă pacientul prezintă pre-diabet (nivelul de OGTT este peste limita normală, dar sub limita diabetului), împreună cu alte teste pentru hemoglobină glicozilată (HbA1c), insulină şi C-peptide.

O monitorizare a glicemiei este necesară pentru femeile gravide în special în ultima parte a sarcinii pentru depistarea posibilelor simptome ale diabetului gestaţional.

Ce înseamnă rezultatele:

Niveluri ridicate ale glicemiei indică, în cele mai multe cazuri, existenţa diabetului, dar şi alte afecţiuni şi boli pot fi cauzatoare, precum:

• stres datorat atacului de cord, traumelor
• insuficienţă renală cronică
• sindromul Cushing
• consumul excesiv de alimente
• hipertiroidismul
• cancerul pulmonar
• pancreatita

Rezultatele în care apar niveluri scăzute sau nedetectabile ale glicemiei sunt considerate normale. Niveluri crescute ale glucozei din urină pot fi întâlnite în cazul medicaţiei, precum estrogenul şi hidrat chloral, precum şi în cazul anumitor forme ale bolilor renale, iar cele moderate sunt întâlnite în cazul pre-diabetului.

Nivelurile scăzute (hipoglicemia) se întâlnesc în cazul:

• insuficienţei corticosuprarenale
• consumului de alcool
• anumitor boli ale ficatului
• hipotiroidismului
• supradozei de insulină
• înfometării

Alte informaţii:

Hipogricemia primară se întâlneşte rar şi este diagnosticată, de obicei, în copilărie. Pacienţii pot prezenta simptome ale acesteia fără să existe un nivel scăzut al zahărului din sânge. În acest caz simptomele pot fi ameliorate prin schimbarea alimentaţiei, precum.