Ig.A.

Definiţie şi caracteristici:

Anticorpul IgA reprezintă o proteină imunoglobulină care ajută organismul în protejarea împotriva infestării.

Anticorpii sunt componente ce fac parte din sistemul imunitar al organismului. Ei reprezintă proteine imunoglobuline care ajută la protejarea împotriva infestării cu organisme microscopice, cum ar fi viruşi, bacterii, produse chimice sau toxine. Fiecare tip de anticorp produs de organism este unic. El este creat pentru a recunoaşte o anumită structură de celulă sau particulă străină care infestează sângele. Structura specifică recunoscută este numită antigen. Anticorpii se ataşează antigenilor, creând complexul antigen-anticorp (complex imunitar) care serveşte drept semnal pentru restul sistemului imunitar, pentru a distruge celulele sau particulele străine.

Există cinci clase diferite de imunoglobuline (IgM, IgG, IgE, IgA şi IgD). Anticorpii pentru care se efectuează cel mai frecvent analizele sunt IgM, IgG şi IgE. Anticorpii IgM si IgG lucrează împreună pentru a produce protecţie împotriva infecţiilor, pe termen scurt şi lung. Anticorpii IgE sunt de obicei asociaţi cu alergiile.

Prima oară când o persoană este expusă unei substanţe străine (un virus sau o bacterie, de exemplu), poate dura până la două săptămâni până ce sistemul imunitar produce produce cantitatea necesară de anticorpi pentru a lupta cu infecţia. Această primă reacţie constă în primul rând în anticorpi IgM. Câteva săptămâni mai târziu, de obicei după ce ameninţarea a trecut şi infecţia s-a tratat, organismul produce anticorpi IgG. Organismul memorează producţia de anticorpi pentru a lupta cu microorganismul respectiv şi păstreză o cantitate mică de anticorpi (un mix de IgM şi IgG). La următoarea expunere la aceeaşi infecţie, organismul va reacţiona mai puternic şi mai rapid pentru a produce protecţia de anticorpi IgG.

Vaccinurile sunt create pentru a forma o producţie de anticorpi anterior expunerii la un potenţial microorganism. Acestea folosesc de obicei o versiune mai slabă a microorganismului, versiune ce nu poate produce infecţie, sau o proteină care mimează o structură de antigen pe suprafaţa microorganismului. Astfel, vacinul asigură o expunere iniţială relativ sigură, pentru a genera producţia pentru viitoarea protecţie. Vaccinurile generează un raspuns imunitar iniţial ce creează anticorpi IgM si o reacţie secundară care asigură o provizie de IgG. Anticorpii astfel generaţi de vaccin asigură o protecţie rapidă şi pe termen lung (denumită imunitate). Se administrează uneori doze suplimentare pentru a mări concentraţia de anticorpi din organism la nivelul dorit.

Producţia potrivită de anticorpi depinde de capacitatea organismului de a distinge între structurile proprii şi cele străine şi de capacitatea de a identifica corect substanţele străine ce reprezintă ameninţări. În mod normal, sistemul imunitar învaţă să identifice şi să ignore antigenii care sunt prezenţi în organele, ţesuturile şi celulele proprii. Cu toate acestea, câteodată, poate confunda anumite elemente ca fiind străine şi va produce anticorpi. Reacţia provocată de aceşti anticorpi poate afecta organele proprii în acelaşi mod în care ar distruge un invadator străin. Poate fi afectat un singur organ (ca, de exmplu, glanda tiroidă) sau poate afecta mai multe ţesuturi şi organe. Aceste cazuri poartă denumirea de dereglare sau boală autoimunitară.

De asemenea, anticorpii pot crea reacţii imunitare la transfuzii de sânge sau transplant de organe. Deşi, pentru a minimiza şansa apariţiei acestei reacţii, pacienţilor li se dă sânge sau organe care să se potrivească cât mai bine cu ale lor, potrivirea nu este perfectă întotdeauna. Antigenii din sângele donat pot stimula o reacţie imunitară denumită reacţie la transfuzie. Toţi pacienţii care primesc sânge trebuie urmăriţi cu atenţie în vederea despistării simptomelor respective. În cazul transplantului de organe, antigenii pot stimula o reacţie care poate duce la respingerea organului. Pacienţilor li se administrează tratament medicamentos pentru a opri reacţiile adverse ale organismului.

Uneori, sistemul imunitar al unei persoane poate reacţiona şi la substanţe străine care nu reprezintă o ameninţare şi care nu ar trebui în mod normal să determine reacţii. Aceste cazuri se numesc alergii şi implică generarea de anticorpi IgE. Asemenea substanţe se regăsesc în mâncare, polen şi mucegai. Există mai multe tipuri de alergii care pot varia de la iritaţii uşoare la afecţiuni foarte grave.