Ig.A.

Când se efectuează:

Principalele motive pentru care sunt efectuate testele pentru anticorpi sunt:
• Expunerea pacientului la o infecţie sau o substanţă străină
• Evaluarea nivelului de protecţie (sistem imunitar) împotriva unui anumit microorganism
• Diagnosticarea stării autoimune a organismului
• Diagnosticarea motivului pentru care organismul a respins o transfuzie de sânge sau un transplant de organ
• Diagnosticarea unei alergii
• Monitorizarea unei infecţii sau a unui proces autoimunitar.

Nu există un singur test care poate măsura nivelul tuturor anticorpilor unei persoane. Analizele pentru anticorpi sunt efectuate individual sau în combinaţii, în funcţie de tipul simptomelor pe care pacientul le prezintă. Dacă doctorul suspectează o infecţie curentă, două mostre (acută şi covalescentă) se colectează (la distanţă de câteva săptămâni) pentru a urmării schimbările în nivelul de anticorpi.

Unele teste pentru anticorpi se focalizează pe analizele de IgM, IgG, IgA şi/sau IgE.
Testele de IgG şi IgM sunt folosite în principal pentru diagnosticarea şi monitorizarea infecţiilor sau pentru determinarea stadiului autoimunităţii.
Testul IgE este folosit în principal pentru a identifica şi a monitoriza alergiile la anumite substanţe.
Testul IgA este folosit adesea în testarea alergiilor.

Ce înseamnă rezultatele:

Testele pentru anticorpi presupun amestecarea mostrei prelevate de la pacient cu un antigen cunoscut, substanţa împotriva căreia anticorpul este direcţionat sau produs ca răspuns, şi observarea eventualelor reacţii. Dacă anticorpul este prezent şi formează o legătură cu antigenul cunoscut, formarea complexului antigen-anticorp poate fi măsurată.

Nu există o concentraţie normală de antigen deoarece aceasta diferă de la organism la organism. Pacienţii cu sisteme imunitare compromise pot să nu aibă capacitatea de a răspunde normal, producând o cantitate mai mică de anticorpi sau răspunzând mult mai încet la expunere. Interpretarea rezultatelor testelor depinde de simptomele pacientului şi circumstanţele care au dus la această testare.

Rezultatele pot fi raportate ca:
• "prezent" sau "absent" , în cazul agenţilor care provoacă infecţii cronice (cum este HIV), când orice cantitate de anticorp este considerată semnificativă;
• "mai mare decât" un anumit nivel de referinţă, în cazul în care este verificată imunitatea (pentru valorile deasupra acelui nivel se consideră că persoana este protejată);
• "imun" sau "nu este imun", ceea ce înseamnă că organismul are sau nu are destui anticorpi pentru a lupta cu infecţia.
• un număr reprezentând o concentraţie - concentraţia de anticorpi este uneori folosită pentru a evalua cât de semnificativ este un nivel pozitiv de anticorpi; se foloseşte în special pentru bolile de autoimunitate.
Detectarea anticorpilor IgM indică o expunere iniţială recentă la un antigen, în timp ce detectarea anticorpilor IgG indică expunerea cu un timp în urmă.