Intact - PTH
- Denumirea ştiinţifică: Paratiroid Hormon
- Altă denumire: "Biointact" PTH, PTH (1-84), Parathormone
Definiţie şi caracteristici:
Hormonul paratiroid ajută organismul să menţină un nivel normal de calciu în sânge, ca parte a unui întreg proces (feedback loop) care include şi vitamina D, fosforul şi magneziul. Factorii care pot influenţta negativ acest proces determină un deficit sau exces la nivelul calciului şi PTH, ducând la hiper- şi hipocalcemie.
PTH este produs de patru glande paratiroide, localizate la nivelul gâtului în spatele glandei tiroide; această producţie de PTH se realizează ca răspuns al organismului la un nivel scăzut de calciu. Hormonul paratiroid acţionează în trei modalităţi pentru a readuce la normal acest nivel de calciu: (1) preia calciul din sistemul osos, (2) stimulează activarea vitaminei D din rinichi - care, în schimb, creşte puterea de absorbţie a calciului din intestine - şi (3) suprimă excreţia de calciu din urină, în timp ce stimulează excreţia de fosfat. Pe măsură ce nivelul de calciu creşte în sânge, PTH scade în mod normal.
Ce indică:
Testul de PTH se realizează pentru a ajuta la diagnosticarea cauzei ce determină un deficit sau exces de calciu sau pentru a determina dacă aceşti factori au o natură paratiroidă sau nu. Medicul poate recomanda testul la monitorizarea tratamentului unui pacient care prezintă o afecţiune de natură paratiroidă.
PTH se efectuează împreună cu testul de Calciu pentru a se vedea dacă ambele valori se află în echilibru. Excesul de calciu, hipercalcemia, poate fi cauzat de hiperparatiroidism - un cumul de factori ce se manifestă printr-o supraproducţie de PTH de către glanda paratiroidă.
Hiperparatiroidismul se prezintă sub forma de trei grade. Hiperparatiroidismul primar este determinat de o tumoare paratiroidă (de obicei, benignă) ce secretă PTH fără un control asupra feedback-ului. Acest lucru activează constant PTH-ul, ducând până la hipercalcemie, apariţia pietrelor la rinichi, depozitarea calciului la nivelul organelor şi decalcifierea oaselor. În timp ce nivelurile de calciu şi PTh cresc, cantitatea de fosfat scade.
Hiperparatiroidismul secundar se datorează unei disfuncţionalităţi renale. La pacienţii ce prezintă boli ale rinichilor, cantitatea de fosfat excretată nu este normală şi se află în dezechilibru cu cea de calciu. Afecţiunile renale afectează producerea formei active de vitamina D, acest lucru însemnând inabilitatea organismului de a absorbi calciul din alimente. În anumite cazuri, pacienţii cu hiperparatiroidism secundar prezintă o valoare ridicată de calciu seric şi PTH, aceste caracteristici determinând hiperparatiroidismul terţial.
Realizarea testului de PTH ajută la monitorizarea pacienţilor ce prezintă dereglări cronice de calciu şi a celor care au suferit intervenţii chirurgicale sau alte tratamente pentru tumorile paratiroide.
Când se efectuează:
Testul de PTH se efectuează atunci când rezultatele unui test anterior de calciu nu se încadrează în valorile normale. O altă situaţie este atunci când pacientul prezintă simptome asociate cu hipercalcemia (oboseală, greaţă, durere abdominală, sete) sau cu hipocalcemia (durere abdominală, crampe musculare, tremur al degetelor). Doctorul poate recomanda efectuarea testului PTH, împreună cu cel de calciu, atunci când pacientul a urmat un tratament ce a afectat producerea de calciu, precum este înlăturarea unei tumori paratiroidiene, sau prezintă afecţiuni renale.
Atunci când o persoană prezintă hiperparatiroidism, tratamentul obişnuit este înlăturarea glandei mărite, prin intervenţie chirurgicală. La pacienţii cu hiperparatiroidism primar, în aproximativ 85-90% din cazuri o singură glandă paratiroidă este efectată. Atunci când există un hiperparatiroidism secundar, în mod normal sunt afectate toate cele patru glande, acestea fiind extrase printr-o intervenţie chirurgicală.
Ce înseamnă rezultatele:
Niveluri ridicate ale insulinei se întâlnesc în cazul:
- acromegaliei
- sindromului Cushin
- intoleranţei la fructoza sau galactoză
- insulinomei
- obezităţii
Niveluri scăzute ale insulinei se întâlnesc în cazul:
- diabetului
- hipopituitarismului
- bolilor pancreatice, precum pancreatita cronică şi cancerul pancreatic
Alte informaţii:
Insulina folosită pentru injecţii provine numai din surse animale (celule ale pancreasului bovin sau porcin). În prezent, insulina cea mai folosită este cea sintetică, obţinută prin sinteza biochimică astfel încât să fie identică celei produse de celulele umane.
