metanefrine

Definiţie şi caracteristici:

Acest test măsoară cantitatea de metanefrine excretate din urină într-o perioadă de 24 de ore. Metanefrinele reprezintă elemente inactive metabolice ale catecolaminelor epinefrine (adrenaline) şi norepinefrine. Catecolaminele alcătuiesc un grup de de hormoni produşi în sistemul nervos şi în medulla (partea centrală) a glandelor suprarenale - organe de dimensiuni mici, cu formă triunghiulară, localizate deasupra fiecărui rinichi.

Principalul tip de catecolamine sunt dopaminele, epinefrinele (adrenaline) şi norepinefrinele, toate fiind eliberate în circulaţia sângelui ca răspuns/reacţie la factorul de stres; aceşti hormoni transmit impulsurile nervoase către creier, cresc valoarea glucozei şi eliberarea acizilor graşi, dilatează pupilele ochilor şi bronhiolele respiratorii (mici trasee pentru circularea aerului în plămâni). Norepinefrinele contractă vasele de sânge (creşte tensiunea arterială), iar epinefrinele determină creşterea pulsului şi a ritmului metabolic.

După finalizarea acestor acţiuni, hormonii sunt metabolizaţi pentru a forma componente inactive. Dopaminele sunt transformate în acidul homovanillic (HVA), norepinefrinele sunt descompuse în normetanefrine şi în acid vanil mandelic (VMA), iar epinefrinele devin metanefrine şi VMA. Atât hormonii cât şi compuşii lor metamoblici sunt excretaţi în urină.

Testul de metanefrine urinare măsoară cantitatea de metanefrine şi normetanefrine, prezente în cantităţi mici cu valori neregulate care cresc sau scad imediat ce organismul este supus la un factor de stres. Feocromocitomul sau alte tipuri de tumori neuroendocrine determină o cantitate foarte mare de catecolamine, rezultând o creştere semnificativă a concentraţiei hormonale din sânge şi urină. Catecolaminele produse de feocromocitom cauzează o hipertensiune constantă şi/sau pusee severe de hipertensiune, determinând simptome precum: migrene, palpitaţii, transpiraţie, greaţă, anxietate şi tremur al membrelor.

Aproximativ 90% din tumorile feocromocitom sunt localizate la nivelul glandelor suprarenale. Doar o mică proporţie dintre acestea sunt canceroase, majoritatea fiind benigne (nu recidivează). Netratate, simptomele se înrăutăţesc pe măsură ce tumoarea se dezvoltă, hipertensiunea putând afecta organele interne, precum sunt rinichii şi inima, crescând riscul ca pacientul bolnav să aibă un accident vascular cerebral sau un atac de cord.

Ce indică:

Testul pentru metanefrinele urinare este folosit, în primul rând, pentru depistarea prezenţei feocromocitomului la pacienţii care prezintă simptoamele respective sau pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului pe care îl urmează un pacient căruia i-a fost descoperită şi înlăturata tumoarea. Testul este recomandat de medic împreună cu alte examinări, precum sunt cele pentru metanefrinele plasmatice sau catecolaminele plasmatice şi urinare.

Întrucat fluxul secreţiei de catecolmine tinde să varieze în timp, testul de urină 24h pentru metanefrine sau catecolamine depistează producţia hormonală în exces care nu a putut fi identificată de testul din sânge.

Deoarece acest test este influenţat de medicamente, alimentaţie şi stres, rezultatele pot fi eronate; din acest motiv, testul de metanefrine nu este recomandat sub formă de screening general la orice pacient, iar medicul va evalua întotdeauna factorul de stres în cazul în care rezultatul este pozitiv.

Când se efectuează:

Testul de metanefrine este efectuat atunci când medicul suspectează prezenţa unui feocromocitom, atunci când pacientul prezintă pusee de hipertensiune împreună cu alte simptome (migrene, transpiraţie, palpitaţii) sau când tratamentul pentru hipertensiune nu este eficient.

Medicul mai poate recomanda testul atunci când există un caz de feocromocitom în familia pacientului sau pentru monitorizarea tratamentului după întervenţia chirurgicală.