virus Herpetic 1/2 - Anticorpi IgG

Definiţie şi caracteristici

Analiza se face pentru a identifica o infecţie acută a virusului herpes sau pentru a detecta prezenţa anticorpilor IgM şi IgG. Una dintre cele mai comune infecţii virale, herpes simplex virus (HSV) există în două tipuri, HSV-1 şi HSV-2. Ambele tipuri sunt contagioase şi periodic provocă mici episoade de febră care determină apariţia unor leziuni ale pielii.

HSV-1 cauzează "răni reci " în jurul gurii şi a cavităţii bucale, în timp ce HSV-2 determină leziuni în jurul zonei genitale; cu toate acestea, virusul se poate contacta fie pe cale orală sau prin zona genitală.

Herpesul poate fi transmis de la om la om prin contactul cu pielea, atunci când sunt răni deschise sau spre vindecare. Atât HSV-1, cât şi HSV-2 sunt boli cu transmitere sexuală (VTS).

Odată ce o persoană este infectată, aceasta devine purtător de HSV într-o formă latentă. În timpul perioadelor de stres sau de boală, virusul recidivează. În cele mai multe cazuri, focarele de HSV sunt dureroase. Aceste boli pot fi chiar letale, cauzând grave probleme neurologice permanente, în special la pacienţii cu un sistem imunitar afectat (pacienţii infestaţi şi cu HIV/SIDA sau care au suferit un transplant de organ).

Analiza HSV depistează prezenţa virusului propriu-zis sau a anticorpilor virusului. În timpul unei infecţii acute primare sau de reactivare, virusul poate fi detectat de către testarea anticorpilor HSV.

Anticorpilor HSV sunt proteine specifice pe care organismul le creează şi le transferă în sânge pentru a proteja împotriva infecţiei.

Producerea de anticorpi IgM HSV începe cu câteva zile după ce persoana a fost iniţial infectată şi virusul poate fi detectat în sânge la câteva săptămâni.

Producerea de anticorpi IgG HSV începe după cea de IgM. Odată ce cineva a fost infestat cu HSV, organismul va continua să producă cantităţi mici de IgG HSV.

Analiza Virus Herpetic 1/2 - Anticorpi IgG poate detecta anticorpii IgGpentru tipurile de virus HSV-1 şi HSV-2.

Ce indică:

Testarea HSV este folosită pentru a depista prezenţa virusului herpetic simplex în cazul pacienţilor ce au inflamaţii genitale, encefalită şi la nou-născuţii suspectaţi de herpes neonatal ( o afecţiune rară dar gravă, în care herpesul este transmis în momentul naşterii).
O femeie însărcinată ce a fost diagnosticată cu herpes poate fi monitorizată în mod regulat înainte de naştere pentru a identifica o posibilă reapariţie a infecţiei ( ceea ce ar recomanda naşterea prin cezariană pentru a evita infectarea copilului). Principalele metode de testare a virusului herpetic sunt: cultura şi testarea ADN.

Testarea anticorpilor HSV poate fi folosită pentru a diagnostica o infecţie acută cu HSV.

Când se efectuează:

Cultura herpes (testarea ADN HSV) poate fi realizată când un pacient prezintă un blister sau o veziculă pe organele genitale, encefalită suspectată a fi produsă de un virus. Testarea HSV poate fi efectuată regulat în situaţia în care o femeie însărcinată are herpes. Mama şi nou-născutul pot fi testaţi pentru HSV dacă bebeluşul prezintă semne ale infecţiei cu HSV(meningită sau leziuni ale pieli).
Testarea anticorpului HSV este realizată, în special, după ce un pacient a fost expus la virusul herpetic.

Ce înseamnă rezultatele:

Un rezultat pozitiv al testării unei vezicule, prin cultura herpes simplex sau analiza AND HSV, indică o infecţie activă cu HSV - 1 sau HSV - 2.

Un rezultat negativ indică faptul că virusul herpes simplex nu a fost izolat, dar nu confirmă neapărat prezenţa virusului. Acest lucru se întâmplă dacă specimenul recoltat nu conţine virusul activ de multiplicare sau nu a fost transportat corespunzător, şi astfel virusul nu poate fi detectat, indicând un rezultat fals negative.

Prezenţa anticorpilor HSV-1 sau HSV-2 IgM indică o infecţie activă sau recentă. Anticorpii HSV-1 sau HSV-2 IgG indică o infecţie anterioară. O creştere semnificativă a anticorpilor HSV IgG, măsurată prin compararea mostrlor aute şi convaleşcente, indică o infecţie activă sau recentă.
Rezultatele negative ale analizei arată că este puţin probabil ca pacientul să fi fost expus la HSV, sau că organismul nu a avut timp să înceapă producerea anticorpilor HSV.