Artritele

Termenul artrită este folosit pentru a descrie peste 100 de afecţiuni diferite având printre principalele cauze:

•  o boala autoimună

• raspunsul organismului la o leziune ( fractură ) sau infecţie ( bacteriană, virală, fungică)

• distrugerea articulatiei datorată înaintării în vârstă, etc

Artritele afectează ambele sexe, indiferent de etnie, majoritatea apar la varsta adultă însă ele pot aparea şi în copilărie. La o persoană se pot întâlni concomitent artrite de diferite cauze.

Printre principalele tipuri de artrită amintim:

1. Osteoartrita( artroza, boala degenerativă articulară )

Este o afecţiune degenerativă fără manifestări sistemice asociată procesului de îmbătrânire; este cea mai frecventă afecţiune articulară, simptomatologia accentuându-se cu vârsta. Este caracterizată prin degenerarea cartilajului şi apariţia unor focare de hipertrofie osoasă la nivelul marginilor articulare, inflamatia fiind minimă ( semnele de laborator ce caracterizează inflamaţia sunt absente: VSH, proteina C reactivă, factor reumatoid, număr de leucocite - normale), factorii ereditari şi cei mecanici având o importanţă variabilă.

2. Artrita gutoasă

Caracterizată prin episoade acute şi recurente de artrită cauzate de prezenţa de cantităţi anormale de acid uric în organism care se depune sub formă de cristale la nivel articular; nivelul seric al acidului uric este crescut ( acid uric > 7.5 mg/dl ) la 95% dintre pacienţii la care s-au efecuat determinări seriate în cursul unui episod acut de gută, VSH-ul şi numărul de leucocite fiind adeseori crescute.

3. Artrita septică

Este cauzată de răspunsul organismului la o infecţie articulară al cărui focar de infecţie cu microorganismul cauzal se găseşte de cele mai multe ori, în altă parte a organismului. Microorganismele mai frecvent implicate sunt Staphylococcus aureus, Streptococi de grup A şi B, Pneumococul, Neisseria gonorrhoeae, Germeni gram negativi( Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa), fungi ( ex. Candida albicans ) si virusuri ( HIV, virusul hepatitei B, virusul hepatitei C, Rubella ).

Pentru diagnostic sunt de ajutor şi examenul lichiului sinovial ( glucoza, număr de leucocite, examen bacteriologic, frotiu colorat Gram ) alături de culturi de la nivelul posibilului focar de infeţtie ( exudat nazal, exudat faringian, secreţie vaginală, secreţie uretrală etc ), markeri ai inflamaţiei (VSH, Proteina C reactivă, Factor reumatoid, Număr de leucocite) şi markeri imunologici virali (anticorpi antiHIV, antigen HBs, anicorpi antiHCV, anticorpi antiRubella).

4. Poliartrita reumatoidă

Este o boală inflamatorie sistemică cronică de cauză necunoscută, care afectează în principal sinovialele mai multor articulaţii facând parte din categoria bolilor autoimune. Deseori sunt prezente modificări ale proteinelor serice ( Factor reumatoid prezent, Imunoglobulinele IgG şi IgM crescute ), markeri ai inflamaţiei prezenţi ( VSH, Proteina C reactivă, Număr de leucocite), anticorpi anti -peptidul-ciclic-citrulinat (anti CCP IgG) prezenţi, anticorpi antinucleari (ANA ) prezenti în 20% din cazuri.

5. Artrita reumatoida juvenilă

Este o afecţiune asemănătoare artritei reumatoide cu debut înaintea vârstei de 16 ani având aceleaşi modificări ale testelor de laborator ca şi artrita reumatoidă a adultului.

Datorită multiplelor condiţii ce se încadrează în termenul generic de artrită, medicul specialist reumatolog pe baza unui examen clinic amănunţit asociat cu rezultatele testelor de laborator alături de rezultatele altor examinări paraclinice ( examinare radiologică a articulaţiilor implicate etc ) este în măsură să stabilească un diagnostic exact şi un tratament adecvat.

Deoarece puţine afecţiuni din această categorie pot fi vindecate complet prin tratament, majoritatea fiind afecţiuni cronice, se urmăreşte controlul durerii şi minimalizarea leziunilor articulare.

Dacă artritele sunt diagnosticate şi tratate din timp se previne astfel şi se limitează leziunile articulare.


Dr. Andreea Alexandru
Medic Specialist Medicină de laborator
MEDCENTER Berceni