Beta 2 microglobulina
Beta 2 microglobulina este secretată la suprafaţa membranelor tuturor celulelor nucleate (îndeosebi limfocite). Are greutate moleculară mică şi face parte din MCH (complexul major de histocompatibilitate ).
Turn-overul la suparfaţa membranelor celulare este sursa cea mai importantă de beta 2 microglobulină, în ser şi alte lichide biologice. Concentraţia serică este sub 0.3mg/del, indifferent de vârstă şi sex. Având greutate moleculara mică, trece în filtratul glomerular dar este reabsorbită şi metabolizată de celulele tubulare renale.
Excreţia în urină se limitează la 0.12-0.40 mg/24 h. Creşterea nivelelor urinare de beta2 microglobulină se datorează afectării tubulare.
Nivelul seric creşte la toţi pacienţii cu viteză de filtrare glomerulară scazută (glomerulopatii, nefropatia diabetică, insuficienţă renală etc.) determinarea concentraţiei serice fiind o metodă simplă şi exactă în detectarea afectării renale minime, precum şi urmărirea efectelor terapeutice.
În absenţa insuficientei renale, determinarea concentraţiei urinare este o metodă sensibilă de apreciere a funcţiei tubulare renale.
Determinarea urinară de beta 2 microglobulina are deosebită utilitate în depistarea precoce a intoxicaţiilor cu metale grele precum şi a nefropatiilor interstiţiale medicamentoase.
Cresterea excreţiei de beta 2 microglobulină este observată înainte de evidenţierea prin metode curente a proteinuriei. Determinarea ei este mai utilă decât electroforeza proteinelor urinare.
Modificări ale concentraţiei serice reflectă importante evenimente patogenice în hemopatiile maligne (LLC,Hodgkin), iar determinarea în l.c.r. apreciază extinderea la nivel cerebral a leucemiilor sau limfoamelor.
În mielomul multiplu s-au observat corelaţii între cocentraţia serică şi masa tumorală. Nivelele crescute permit diferenţierea clară între o gamapatie malignă şi una benignă, în cazul celei din urmă nivelul plasmatic nefiind modificat.
Creşterea marcată în astfel de cazuri, implică un pronostic nefavorabil. Au fost raportate nivele crescute în stadiile avansate ale tumorilor mamare, ca şi în tumorile gastrointestinale, precum şi la pacienţi cu insuficienţă renală.
Este crescută în serul pacienţilor cu colagenoze şi SIDA.
În serul gravidelor creşte progresiv cu luna sarcinii. Este crescută în serul de cordon ombilical, în urină şi serul nou-născutului, în contextul imaturităţii funcţiei renale.
Dr. Cotea Rodica
Medic Primar Medicină de Laborator
MEDCENTER Focşani
