Boala inflamatorie pelvină

Infecţia este de obicei dobândită în urma unui contact sexual cu un parteren infectat.

Diagnosticul se bazează pe semne şi simptome clinice alături de explorări de laborator şi ecografie pelvină.

Boala inflamatorie pelvină apare la femei de orice vârstă. Femeile active sexual până în 25 de ani reprezintă grupul cu riscul maxim pentru a dezvolta această patologie.

Alţi factori de risc sunt consideraţi:
•    Prezenţa în antecedente a unui episod de boala inflamatorie pelvină sau a unei boli cu transmitere sexuală
•    Număr crescut de parteneri
•    Folosirea neregulată a prezervativului
•    Începerea vieţii sexuale la o vârstă tânără
•    Dependenţa de diferite droguri
•    Prostituţia
•    Dispozitive intrauterine (sterilete)
•    Spălături vaginale

Diagnosticul clinic al bolii poate fi dificil şi imprecis datorită semenlor şi simptomelor nespecifice: dureri abdominale, dureri lombare, menoragii, metroragii, leucoree, febră, grata, vărsături, etc.

Anumite sechele pe termen lung au fost clar asociate cu boala inflamatorie pelvină:
•    Infertilitatea
•    Sarcină ectopică
•    Durerea pelvină cronică

Principala cauză de boală inflamatorie pelvină o reprezintă infecţia cu Chlamydia trachomatis şi/sau Neisseria gonorrhoeae.

De asemenea, organisme facultativ anaerobe asociate florei vaginale sau pelvine sunt luate în considerare ca fiind implicate în etiologia bolii inflamatorii pelvine:

•    Gardnerella vaginalis
•    Streptococcus agalactiae
•    Peptostreptococcus spp.
•    Bacteroides spp.
•    Mycoplasma si Ureaplasma genitala


Alte organisme patogene cum ar fi Haemophilus influenzae şi Haemophilus parainfluenzae pot fi consiterate asociate cu boala inflamatorie pelvină.

Actynomyces spp. a fost asociat în unele cazuri de boală inflamtorie pelvină la femeile cu dispozitive intrauterine (sterilete), iar în ţările slab dezvoltate această boală se poate datora şi Mycobacterium tuberculosis şi Schistosoma spp.


Investigaţiile de laborator alaturi de ecografia pelvină vin în ajutorul clinicianului pentru un diagnostic corect şi rapid:

•    Test de sarcină (determinare βHCG din ser)
•    Sumar şi sediment urinar
•    Hemoleucogramă
•    Markeri inflamatori: VSH, Proteina C reactivă
•    Secreţie col uterin - examen microscopic pe frotiu
•    Secreţie col uterin - examen bacteriologic
•    Secreţie col uterin - examen micologic
•    Secreţie col uterin - Antigen Chlamydia trachomatis
•    Secreţie col uterin - Mycoplasme , Ureaplasme
•    Determinare din ser a Anticorpilor antiChlamydia trachomatis tip IgM, IgG şi IgA
•    Teste pentru alte boli cu transmitere sexuală: RPR şi TPHA ( pentru sifilis ), Anticorpi antiHIV


Un diagnostic corect asociat cu un tratament complet şi corect duc la un prognostic bun.

Tratarea partenerului este obligatorie!  

Dr. Andreea Alexandru

Medic Specialist Medicină de laborator

MEDCENTER Bucureşti