Deficitul de Vitamina B12

Vitamina B12 face parte din familia cobalaminelor, iar la om are rol de cofactor în 2 reacţii importante. Sub formă de metilcobalamină, este cofactor pentru metionin-sintetază în reacţia de conversie a homocisteinei la metionină, iar sub formă de adenozilcobalamină, este cofactor în conversia metil-malonil-CoA la succinil-CoA.

După ingestie, vitamina B12 se leagă de factorul intrinsec, o proteină secretată de celulele gastrice parietate. Alte proteine care leagă cobalaminele ( numite factori R ) intră în competiţie cu factorul intrinsec pentru legarea vitaminei B12.

Vitamina B12 legată de factorii R nu poate fi absorbită.

Complexul vitamina B12 - factor intrinsec parcurge lumenul intestinal şi este absorbit în porţiunea terminală a ileonului de către celulele cu receptori specifici pentru acest complex. Urmează transportul său prin plasma şi depozitarea în ficat. Au fost identificate trei proteine plasmatice responsabile de transport.

Caracteristici esenţiale:

Transcobalaminele 1 şi 3 ( care diferă doar prin structura carbohidraţilor ) sunt secretate de leucocitele sangvine. Deşi aproximativ 90% din vitamina B12 plasmatică circulă legată de aceste proteine, numai transcobalamina 2 poate transporta vitamina B12 în interiorul celulelor.

Ficatul conţine 2000-5000 micrograme de vitamina B12 depozitată. Datorită faptului că pierderile zilnice de vitamina B12 sunt de 3-5 micrograme, de obicei organismul are suficiente rezerve, astfel încât carenţa apare după mai mult de trei ani de la încetarea absorbţiei de vitamina B12.

Deoarece vitamina B12 este prezentă în toate alimentele de origine animală, carenţa alimentară este extrem de rară şi se întâlneşte numai la vegetarieni cu regim strict, care nu consuma nici un fel de produs lactat, din carne sau peşte.

Interventiile chirurgicale abdominale pot conduce la deficit de vitamina B12 prin mai multe mecanisme:

• astrectomia elimină celulele producătoare de factor intrinsec;
• sindromul de ansă oarbă duce la o competiţie pentru vitamina B12 între factorul intrinsec şi suprapopularea bacteriană din lumenul intestinal;
• rezecţia chirurgicală a ileonului elimină sediul specific de absorbţie a vitamina B12.

Cauzele rare de carenţă în vitamina B12

• infecţia cu Diphyllobotrium latum, în care parazitul utilizează vitamina B12 intraluminală;
• insuficienţa pancreatică ( prin incapacitatea de a inactiva proteinele concurente care leagă cobalamina );
• formele severe de boala Crohn, cu o distrugere suficient de întinsă a ileonului încât să încetinească absorbţia vitamina B12.

Cea mai frecventă cauză de carenţă de vitamina B12 este cea din anemia pernicioasă. Deşi boala este ereditară, rareori se manifestă înainte de vârsta de 35 ani. Având ca substrat deficitul de vitamina B12, anemia pernicioasă se caracterizează printr-o serie de semne clinice. Gastrita atrofică este prezenţă invariabil, ducând la o clorhidrie histamino-rezistentă. Aceşti pacienţi mai pot prezenta şi boli autoimune, cum este deficitul de IgA, sau insuficienţe endocrine poliglandulare.

În timp, gastrita atrofică este asociată cu un risc crescut de carcinom gastric.