Monitorizarea diabetului zaharat prin determinarea hemoglobinei glicozilate

Diabetul zaharat este o afecţiune caracterizată prin incapacitatea organismului de a produce sau/şi utiliza insulina (hormon pancreatic) având drept rezultat instalarea unei hiperglicemii cronice cu afectarea ulterioară a vaselor de sânge, a nervilor periferici, a diferitelor organe.

Hemoglobina glicozilată (hemoglobina glicată, glicohemoglobina) HbA1(abc) este rezultatul legării continue şi ireversibile a glucozei din sânge de lanţul beta al hemoglobinei A, acest tip de hemoglbină (HbA1) reprezentând un procent de numai 5-7% din hemoglobina A.

Glicozilarea are loc în două etape, prin reacţii enzimatice, fiind dependentă de cantitatea de glucoză din sânge. Cu cât nivelulu mediu al glucozei este mai mare, cu atât valoarea hemoglobinei glicozilate ( şi mai ales a HbA1c- care reprezintă 75-80% din HbA1) va fi mai mare.

Durata de viaţa a globulelor roşii în care se găseşte hemoglobina este de aproximativ 120 zile, ceea ce înseamnă că prin determinarea HbA1c aflăm care a fost nivelul mediu al glicemiei în ultimele 2-3 luni.

Aşadar, dacă evaluarea glicemiei permite stabilirea statusului curent al metabolismului carbohidraţilor în momentul recoltării probei, valoarea hemoglobinei glicozilate oferă o estimare retrospectivă a statusului glicemic, neinfluenţată de ritmul circadian, dieta şi alte fluctuaţii tranzitorii ale concentraţiei glucozei în sânge.

Valori normale - acceptate pentru persoanele sănătoase sunt cuprinse între 4 - 5.9%, dar rezultatele pot varia de la laborator la laborator în funcţie de tehnica analitică folosită. De aceea se recomandă repetarea analizei la acelaşi laborator pentru a putea obţine rezultate comparabile.

Ţinta tratamentului antibiotic este de a menţine valorile glicemiei cât mai aproape de cele normale în vederea împiedicării apariţiei complicaţiilor: arteriopatie diabetică, neuropatie diabetică, retinopatie diabetică etc.

Nivelul HbA1c are rol predictiv asupra riscului complicaţiilor diabetului şi de aceea este considerat că cel mai adecvat test pentru monitorizarea pe termen lung a controlului glicemic la bolnavii cu diabet zaharat şi deci pentru monitorizarea tratmentului.

Astfel s-a stabilit că o valoare a HbA1c sub 6.5% reprezintă un control excelent al diabetului zaharat, între 6.5-7%, un control bun, iar cu fiecare procent adăugat valorii de 7%, controlul diabetului se deteriorează. Unii autori consideră că o creştere a valorii de peste 8% impune obligatoriu modificarea tratamentului.

Dacă valoare hemoglobinei glicozilate creşte peste 10%, apare riscul complicaţiilor cronice ale diabetului.

Recomandări pentru determinarea HbA1c:


  • diabet zaharat tip 1 (insulino-dependent)-la intervale de 3-4 luni
  • diabet zaharat tip 2 (insulino- independent) la interval de 6 luni
  • diabet gestaţional - la interval de 2 luni


Asociaţia Americană de Diabet recomandă chiar la pacienţii bine echilibraţi cel puţin 2 dozaje pe an. Nu se recomandă la cei cu anemii hemolitice şi hemonoglobinopatii.

Corespondenţa dintre valoarea HbA1c şi media glicemiilor pe ultimele 3 luni este după ghidurile din 2008 ale ADA, care are la bază unul din marile studii de referintă în diabetologie DCCT- ca la o valoare de 6% corespunde o medie de 135 mg/dl , la 7% -170mg/dl, deci o modificare cu un procent de 1% a valorii HbA1c reflectă o schimbare în valoarea glicemiei medii cu aproximativ 35 mg/dl.


Dacă se cunoaşte valoarea HbA1c se poate calcula media glicemiilor după formula:


Media glicemiei=170+( HbA1c-7)x35


Specimenul recoltat este reprezentat de sânge venos. Recoltarea se face în vacutainer cu EDTA K3 cantitatea necesară 3-5 ml. Stabilitatea probei este 7 zile la 2-8ºC. Hemolizatul necesar determinării este stabil 24 ore la 2-8ºC şi 6 luni la -20ºC.