Valoarea diagnostică a determinării proteinelor serice prin electroforeză

Plasma sanguină conţine 60 - 80 %/l proteine, care corespunde unei cantităţi de 100 - 200 g proteine circulare.

Proteinele plasmatice cuprind trei grupe principale: fibrinogenul, albumina şi globulinele.

La total de aproximativ 100 gr/proteine plasmatice, 4 gr % îl reprezintă fibrinogenul, 57 gr % albumina şi 38 gr % globulinele.

Determinarea proteinelor plasmatice şi separarea lor electroforetică permite confirmarea unui diagnostic şi detectarea unei condiţii patologice necunoscute. Aşadar metoda electroforetică ocupă un loc important în cadrul investigaţiilor ce se efectuează în acea direcţie.

Electroforeza proteinelor serice separă proteinele din serul sanguin cu ajutorul curentului electric. Creşterea sau scăderea unora din fracţiunile proteice constituie o informaţie utilă diagnosticului bolilor hepatice, infecţioase, renale, imunologice, reumatismale.

Această metodă se bazează pe principiul că proteinele cu sarcini electrice diferite migrează diferit în câmp electric, în funcţie de sarcina electrică şi de greutatea moleculară. Ea utilizează suporturi solide şi ph alcalin la care toate componentele proteice sunt încărcate negativ şi migrează spre polul pozitiv. Pe electroforegramă proteinele apar sub formă de benzi cărora li se măsoară densitatea optică, fiecare bandă având un maxim de absorbţie.

Electroforeza proteinelor este cerută atunci când:

• ne aflăm în faţa unei creşteri inexplicabile a VSH-ului

• în cazul unei hiperproteinomii

• când manifestările clinice sau biologice (de exemplu o hipercalcemie) ne fac să suspectăm un mielom sau o hemopatie

• în cazul unor infecţii repetate, în special bacteriene (deficitul imunitar putând corespunde unei hipogamaglobulinemii)

• când circumstanţele clinice evocă o stare de hipervâscozitate ( tulburări neurologice, hemoragie oculară, insuficienţă cardiacă).

Interpretarea rezultatelor

Prin electroforeză, proteinele serice se împart în 5 grupe principale: albumina, alfa 1, alfa 2, beta şi gama - globuline.

Albumina, alfa 1 şi beta apar sub forma unor benzi omogene, bine definite. Alfa 2 şi gama apar ca benzi difuze, iar fracţiunea gama prezintă în partea sa centrală o zonă mai intens colorată.

Electroforeza proteinelor serice furnizează valori procentuale. Concentraţia absolută a fracţiunilor proteice se calculează în funcţie de proteinele totale.

Proteinograma serului normal ( valori normale)

• albumina: 52 - 68 %

• alfa 1 - globuline: 1,5 - 4,5 %

• alfa 2 - globuline: 8 - 17%

• beta - globuline: 8-17%

• gama - globuline: 10,5 - 20,5 %

În fiecare bandă migrează mai multe proteine. Principalele proteine prezente în fiecare fracţiune şi în inter zone (zonele dintre fracţiuni vecine) sunt:

Albumina - sintetizată de fier, are rol de meţinere a presiunii coloidal - osmotice, fiind implicată în echilibrul compartimentelor intra şi extra vasculare ale organismului. Este totodată şi proteina de rezervă în componenţa sa şi proteina cu rol de transport a numeroase substanţe ( acizi graşi, hormoni, bilirubina, medicamente, etc. ).

În cazuri speciale, în zona de migrare a albuminei se constată o bandă suplimentară, datorată unor variaţii genetice fără relevanţă clinică ( aloalbuminemie şi bisalbuminemie). Creşte în deshidratări şi scade în boli de ficat, infecţii cronice, sindrom nefrotic, enteropatice exudativă, arsuri întinse, caşexie, malnutriţie.